I. Acţiunea de verificare a zidăriei din subsolul clădirii fostei Securităţi din Cluj în vederea căutării rămăşiţelor pământeşti ale celor 13 rezistenţi anticomunişti ucişi în 2 şi 5 aprilie 1950.
Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR) în colaborare cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, Filiala judeţeană Cluj, organizează în ziua de miercuri, 18 august 2010, începând cu ora 10, acţiunea de verificare a zidăriei unor compartimente din subsolul clădirii fostei Securităţi din Cluj. Această operaţiune este efectuată în vederea depistării unui eventual gol de acces, obturat ulterior cu zidărie, spre o presupusă încăpere de formă dreptunghiulară, care se dezvoltă din fundaţia zidului de pe partea răsăriteană a clădirii. Din mărturiile unor foşti deţinuţi politici, din informaţiile transmise şi perpetuate în timp de către unele persoane care au lucrat în clădirea fostei Securităţi, se susţine ipoteza că cadavrele a 13 persoane, ucise în arestul Securităţii la începutul lunii aprilie 1950, au fost depuse într-o încăpere aflată în subsolul clădirii a cărei intrare a fost închisă după aceea cu zidărie. Configuraţia actuală a încăperilor aflate la subsolul imobilului, indică prezenţa acelui compartiment dreptunghiular despre care am amintit, acesta fiind practic o încăpere care în prezent nu are nici un gol de acces.
Securitatea din Cluj a funcţionat la începutul anilor ’50 ai secolului trecut în imobilul situat pe str. Republicii nr. 23, astăzi clădirea adăpostind Palatul Copiilor. În imobil se află şi sediul Filialei judeţene Cluj a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
Victimele sunt persoane care au activat în mişcarea armată de rezistenţă anticomunistă din zona Munţilor Apuseni. Toţi au fost arestaţi de Securitate în cursul lunilor februarie, martie şi mai 1949, fiind apoi condamnaţi, în mai multe loturi, de către Tribunalul Militar Sibiu, în cursul lunilor septembrie şi octombrie 1949. Pedepsele aplicate acestor persoane de către instanţa militară menţionată au variat, începând de la 15 ani de muncă silnică şi până la muncă silnică pe viaţă. După repartizarea condamnaţilor în diferite locuri de detenţie, din dispoziţia conducerii superioare a Securităţii Statului de atunci, între 12 februarie şi 15 martie 1950, aceştia au fost transferaţi la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. Gheorghe Pintilie (nume real Pantelei Bodnarenko), Directorul general al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, a dispus ca unii dintre indivizii care au fost consideraţi mai periculoşi şi ‘au tras cu arma în organele noastre’ să fie supuşi unui regim mai aspru de detenţie. După cum se va vedea, toţi cei care au fost aleşi să beneficieze de un regim aşa-zis mai aspru de detenţie, în scurt timp au sfârşit prin a fi omorâţi la Securitatea din Cluj. Prin două adrese succesive, din 2 şi 5 aprilie 1950, emise de către Direcţia Regională a Securităţii Poporului Cluj şi semnate de şeful acestei Direcţii, colonelul Mihai Patriciu, adrese care poartă însă acelaşi număr de înregistrare, 17.007, se solicită Penitenciarului Tribunalului Cluj, următoarele: ‘Rugăm a preda delegatului nostru pe următorii deţinuţi care se află încarceraţi în penitenciarul dvs. şi care ne sunt necesari pentru cercetări… ‘.
În adresa din 2 aprilie, înregistrată la Penitenciarul Tribunalului Cluj cu nr. 2.707, sunt menţionate şapte persoane (Maxim Alexandru, Pop Alexandra, Angheluţă Mihai, Niţescu Nicolae, Robu Ioan, Vandor Victor şi Moldovan Simion), iar în adresa din 5 aprilie, înregistrată la acelaşi penitenciar cu nr. 2.764, sunt menţionate şase persoane (Picoş Florian, Florinc Mihai, Dalea Emil, Olteanu Emil, Bedeleanu Ioan şi Mărgineanu Petru).
După ce au fost transferaţi la Securitate, toţi au fost executaţi în subsolul clădirii, unde atunci funcţiona arestul şi spaţiile special amenajate pentru torturarea celor arestaţi şi aflaţi în anchetă. Metoda prin care aceşti oameni au fost omorâţi o cunosc doar cei care au fost desemnaţi să execute aceste crime, aceştia fiind cadre operative ale Securităţii din Cluj, care au acţionat din ordinul direct al colonelului Mihai Patriciu, unul dintre cei mai mari criminali ai României comuniste.
Criminalul Mihai Patriciu, care a fost şeful Securităţii din Cluj în perioada august 1948 – ianuarie 1951, a trăit liniştit în Cluj până în anul 1996, când a decedat, dar după 1989 nimeni însă nu i-a cerut în mod oficial socoteală pentru zecile de vieţi luate şi sutele sau miile de destine umane distruse.
Eventuala descoperire a rămăşiţelor pământeşti ale celor 13 persoane ucise şi depuse în subsolul clădirii fostei Securităţi din Cluj, implică, conform legislaţiei în vigoare, deschiderea unei cercetări penale, care este de competenţa exclusivă a Parchetului Militar, acesta urmând să fie sesizat în legătură cu acest caz de către CICCR.
În varianta în care victimele nu vor fi descoperite în urma acestei acţiuni, organele abilitate ale statului au obligaţia şi datoria să continue cercetările pentru a identifica pe toţi criminalii implicaţi în aceste omoruri şi apoi de a găsi şi reda familiilor şi urmaşilor celor ucişi, osemintele acestora. În concepţia CICCR, toate crimele înfăptuite de Securitate în timpul regimului comunist sunt crime împotriva umanităţii, această încadrare juridică nefiind încă recunoscută de legislaţia românească.
Operaţiunile din interiorul clădirii fostei Securităţi din Cluj vor fi coordonate, la cererea AFDPR, de către domnul dr. Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, secondat de arheologii Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza, cei trei alcătuind echipa de arheologi voluntari a CICCR. La faţa locului va fi prezent şi domnul Marius Oprea, coordonatorul CICCR, precum şi domnul dr. Traian Neamţu, preşedintele Filialei judeţene Cluj a AFDPR, alături de care se vor afla şi alţi foşti deţinuţi politici.
Operaţiunile tehnice de verificare a zidăriei precum şi lucrările ulterioare de refacere a suprafeţelor afectate vor fi executate benevol, fără nici o obligaţie din partea iniţiatorilor acestei acţiuni, de către firma RH TRUST din Cluj, care aparţine domnului inginer Horea Dan, fiul unui fost deţinut politic.
Scopul urmărit de toţi cei implicaţi este aflarea adevărului şi lămurirea, fie şi parţială, a acestei importante şi apăsătoare chestiuni. Dacă s-ar căuta dreptatea, după lege, ar însemna căutarea şi pedepsirea vinovaţilor care mai sunt încă în viaţă. Ar fi ultimul lucru care i-ar mai putea afecta, deoarece cei care mai fac încă umbră pământului trăiesc în continuare liniştiţi şi fără mustrări de conştiinţă, fiind ocrotiţi de stat şi răsplătiţi cu pensii mai mult decât confortabile.
II. Conferinţa: De ce dezgropăm moţii comunismului
Miercuri, 18 august 2010, începând cu ora 14,00 domnul dr. Marius Oprea, coordonatorul Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, alături de arheologii Gheorghe Petrov, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza, vor susţine la Cluj conferinţa intitulată ‘De ce dezgropăm morţii comunismului’.
Manifestarea va avea la Cafeneaua culturală Zorki, situată pe str. Ion Raţiu nr. 10. În timpul discuţiilor se vor prezenta imagini filmate de la diferite acţiuni ale CICCR privitoare la deshumarea celor împuşcaţi fără judecată de Securitatea regimului comunist.
ANEXĂ
Persoanele ucise de securitate ale căror cadavre se presupune că au fost depuse în subsolul fostei clădiri a Securităţii din Cluj
ROBU IOAN – Născut la 22 mart.1922 în Timişoara, fiul lui Constantin şi Elena. Necăsătorit. Domicilia în Bucureşti unde era student în anul IV la Drept. Anterior absolvise Academia Comercială din Bucureşti. Fost secretar general al T.U.N.Ţ. din Centrul Universitar Bucureşti până în 1947. Arestat în 12 febr.1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 15 oct. 1949 la muncă silnică pe viaţă. Închis la Penitenciarul din Piteşti, iar în 15 mart. 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. A fost scos din închisoare şi transferat la Securitatea din Cluj, unde a fost ucis în 2 apr. 1950. A făcut parte din grupul Alexandru Maxim din zona Galda de Jos, jud. Alba.
MAXIM ALEXANDRU – Născut la 22 mart. 1926 în Ulmeni-Pământeni din jud. Ilfov, fiul lui Constantin şi Alexandrina. Domicilia în com. Sălciile, jud. Prahova. S-a stabilit la Galda de Jos, jud. Alba, unde a organizat o grupare de rezistenţă anticomunistă. Arestat în 8 mart. 1949. Condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 18 oct. 1949 la muncă silnică pe viaţă. Închis la Aiud şi transferat în 12 febr. 1950 la Penitenciarul Tribunalului Cluj. Scos din penitenciar şi mutat la Securitatea din Cluj, unde a fost executat în 2 apr. 1950.
NIŢESCU NICOLAE – Născut la 30 ian. 1908 în com. Cândeşti, jud. Dâmboviţa, fiul lui Marin şi Maria, domiciliat în Bucureşti. Căsătorit cu Elena Angheluţă, sora soţiei lui Nicolae Dabija. A fost ofiţer de artilerie, trecut în rezervă în august 1946 cu gradul de maior. A sprijinit gruparea de partizani condusă de N. Dabija. Arestat în 12 mart. 1949 la Bucureşti. Condamnat în 30 sept. 1949 de Tribunalul Militar Sibiu la muncă silnică pe viaţă, fiind închis la Penitenciarul din Aiud. În 22 febr. 1950 este transferat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, iar în 2 aprilie este mutat la Securitatea din Cluj unde a fost ucis.
POP ALEXANDRA – Născută la 4 febr. 1927 în Bistra, jud. Alba, fiica lui Teofil şi Maria. Ulterior, mama sa s-a recăsătorit cu Gheorghe Balea. Bunicul său, Ioan Andreşel, a fost executat de Securitate la 16 august 1950. Necăsătorită. Membră activă în organizaţia de partizani Frontul Apărării Naţionale, condusă de maiorul Nicolae Dabija. Arestată de Securitate în 4 martie 1949 în urma luptei de la Muntele Mare, în Apuseni. Condamnată de Tribunalul Militar Sibiu în 30 sept. 1949 la muncă silnică pe viaţă. A fost încarcerată la închisoarea de femei de la Mislea, dar în 22 febr. 1950 a fost tranferată la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. De la această închisoare, în 2 aprilie 1950, a fost transferată la Securitatea din Cluj unde a fost ucisă.
MOLDOVAN SIMION – Născut la 15 sept. 1929 în Teiuş, jud. Alba, fiul lui Simion şi Agneta. Domicilia în Blaj. Era student la Academia Comercială din Bucureşti. Membru activ în organizaţia lui N. Dabija. Arestat la 4 mart. 1949 în timpul acţiunii de la Muntele Mare. Condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 30 sept. 1949 la muncă silnică pe viaţă. Închis la Penitenciarul din Aiud până în 22 febr. 1950 când a fost mutat la Penitenciarul Tribunalului Cluj. De aici a fost transferat la Securitatea din Cluj unde a fost executat în 2 apr. 1950.
ANGHELUŢĂ MIHAI – Născut la 4 oct. 1920 în Galaţi, fiul lui Dumitru şi Elena. A sprijinit organizaţia lui N. Dabija. Soţia lui Dabija era vară primară cu Angheluţă. A absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti în 1943. În perioada 8 nov. 1944 – 1 iun. 1945 a deţinut funcţia de şef al cabinetului lui Petru Groza. A fost apoi diplomat în Ministerul de Externe, de unde a fost comprimat la 1 sept. 1947, după care a lucrat ca şi contabil la un mare magazin din Bucureşti. A fost arestat în 19 mart. 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 30 sept. 1948 la muncă silnică pe viaţă. După condamnare a fost închis la Penitenciarul Aiud, de unde a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, la 10 martie 1950. În 2 apr. 1950 a fost luat din penitenciar şi executat la Securitatea din Cluj.
BEDELEANU IOAN – Născut la 6 dec. 1919 în Mihalţ, jud. Alba, fiul lui Mihai şi Maria. Căsătorit, avea doi copii. De meserie era pantofar. A fost în război pe ambele fronturi, fiind lăsat la vatră cu gradul de sergent. A avut legături cu organizaţia condusă de Alexandru Maxim. Arestat în 5 martie 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 18 oct. 1949 la 20 de ani muncă silnică. Închis la Aiud şi Gherla. În 23 febr. 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, iar în 5 aprilie 1950 a fost dus la Securitatea din Cluj unde a fost ucis.
DALEA EMIL – Născut la 20 august 1917 în Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Gheorghe şi Paraschiva. Agricultor, fost ceferist. Era căsătorit şi avea doi copii. A luptat pe front unde a fost şi rănit. A avut gradul de sergent. A fost membru în organizaţia lui Alexandru Maxim. Arestat la 9 mart. 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 18 oct. la 20 de ani muncă silnică. Închis la Aiud, Gherla şi Sibiu. În 28 febr. 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, de aici fiind preluat în 5 aprilie 1950 de Securitatea din Cluj, care l-a executat la sediul acesteia din oraş.
FLORINC MIHAI – Născut la 17 sept. 1905 în com. Întregalde, jud. Alba, fiul lui Ioan şi Floarea. Căsătorit, cu patru copii. A fost curatorul (administratorul) bisericii greco-catolice din comună, secretar la primărie, gestionar la cooperativă, avea moară şi joagăr. A sprijinit organizaţia lui Alexandru maxim. Arestat în 14 mai 1949. Condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 15 oct. 1949 la 15 ani muncă silnică. Închis la Penitenciarul Gherla, de unde la 23 febr. 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. În 5 aprilie 1950 a fost dus la Securitatea din Cluj unde a fost ucis.
MĂRGINEANU PETRU – Născut la 7 febr. 1903 în com. Obreja, jud. Alba, fiul lui Simion şi Rozalia. A fost fratele lui Nicolae Mărgineanu, profesor universitar la Cluj. Căsătorit, avea trei copii. Agricultor, fost primar liberal al comunei, vreme de 14 ani, până în 1945. A sprijinit organizaţia lui Alexandru Maxim. Arestat în 16 mart. 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu în 20 oct. 1949 la 20 de ani muncă silnică. Închis la Penitenciarul din Sibiu, de unde, în 22 febr. 1950, a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului. A fost scos din Penitenciar şi executat la Securitatea din Cluj în 5 apr. 1950.
OLTEANU EMIL – Născut la 11 nov. 1922 în com. Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Toma şi Sabina. Ţăran agricultor, căsătorit şi avea o fetiţă. A luptat în război pe frontul de apus. A sprijinit organizaţia lui Alexandru Maxim. Arestat în 28 mart. 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu, în 18 oct. 1949, la 20 de ani muncă silnică. Închis la Aiud şi Gherla, iar la 23 febr. 1950 a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului din Cluj. În 5 aprilie 1950 a fost transportat la Securitatea din Cluj, unde a fost ucis.
PICOŞ FLORIAN – Născut la 15 oct. 1899 în com. Galda de Jos, jud. Alba, fiul lui Ion şi Nastasia. Ţăran agricultor, căsătorit cu patru copii. În perioada 1941-1942 a fost primar al comunei din partea P.N.Ţ. A aderat la organizaţia anticomunistă condusă de Alexandru Maxim, fiind liderul acesteia în com. Galda de Jos. Arestat în 10 mart. 1949 şi condamnat de Tribunalul Militar Sibiu, în 15 oct. 1949, la 20 de ani muncă silnică. Închis la Aiud, Gherla şi Sibiu. În 28 febr. 1950 a fost mutat la Penitenciarul Tribunalului Cluj, iar în 5 aprilie 1950 Securitatea l-a transferat la sediul acesteia din oraş, unde l-a ucis.
VANDOR VICTOR – Născut la 29 aug. 1910 în com. Întregalde din jud. Alba, fiul lui Isidor şi Paraschiva. Învăţător în com. Întregalde. Căsătorit, fără copii. A luptat pe frontul de răsărit unde a fost şi rănit. A fost membru activ în organizaţia condusă de Nicolae Dabija. Arestat în 4 mart. 1949 în timpul luptei de la Muntele Mare, unde a fost rănit. Condamnat la 25 de ani muncă silnică. de Tribunalul Militar Sibiu în 15 oct. 1949. Închis la Gherla, transferat în 23 febr. 1950 la Penitenciarul Tribunalului Cluj, de unde a fost scos şi dus la Securitatea din Cluj, care l-a executat în 5 apr. 1950.