Acasa > Articole > Politic > Națiune în perioada de instrucție

Națiune în perioada de instrucție

La terminarea facultății, am făcut trei luni de armată la Botoșani. Am trăit, am traversat atunci cea mai neagră porțiune din viața mea. N-au lipsit evadările, bețiile, farsele, prefăcătoriile comice, n-a lipsit nimic din boema sfârșitului de studenție și totuși am suferit cum nu mai suferisem. Căci nu înțelegeam. Era ceva contrar logicii, naturii umane. De ce, mă întrebam, trebuie să ne îmbrăcăm altfel, să ne tundem altfel, să dormim altfel, să ne trezim altfel? Suntem viitorii cetățeni ai națiunii căreia îi aparținem. De ce n-ar fi și armata o instituție pe care ne-o asumăm, ca liceul, facultatea, slujba ulterioară? De ce neapărat încartiruiți?
Ce n-am înțeles atunci, înțeleg acum. Explicația este una singură, abia astăzi sunt sigur. La armată ne instruim să fim slugi necugetătoare. Starea de urgență ne silește să aflăm ceea ce suntem. Este antecamera spre starea de alertă. Starea de alertă este aceea care consfințește realitatea de dobitoace, deprinderea de a fi dobitoc.
Sigur, virusul există. Este periculos. E nevoie de disciplină și conștiință pentru a-l învinge. Le avem pe amândouă din familie, din școala obligatorie, din școala vieții. Cine se opune, riscă. Riscă pe pielea lui. Morții din China, din Italia, din Spania, sunt morți adevărați. Morții din România sunt inventați. Reprezintă pretextul sub care poate fi impusă instrucția pentru a deveni animale necuvântătoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.