Premierul Ungureanu a luat elicopterul şi-a pornit spre România sub zăpadă. N-a văzut zecile de morţi, oamenii din casele fără curent electric, fără apă şi căldură, bătrânii şi femeile de pe case cu mâinile ridicate implorând cerul, puţurile acoperite de zăpadă, n-a aflat de zilele şi nopţile groazei, de cetăţenii îngropaţi de vii, de extraordinarele exemple de solidaritate umană ale consătenilor aflaţi ei înşişi în situaţii disperate. Individul suit de Băsescu în functia de veghe la siguranta cetăţeanului a văzut că în vreme ce ministrul de la armată şi mai-marele poliţiştilor, şi prefecţii guvernului, şi primarii partidului de guvernîmânt au renunţat la dimineţile de weekend, la grătarul de-acasă, sacrificându-se în slujba cui? A unui popor leneş, indolent, comod, beţiv, care, în loc să iasă cu lopeţile, devine mai degrabă aliat al televiziunilor care anunţă dezastrul; beneficiind de sacoşele cu sigla PDL, oferite de Roberta Anastase, ar trebui să înfrunte munţii de gheaţă, troienile dincolo de case cu mâinile goale. Cine-i dă premierului numit dreptul să-şi judece poporul, înainte de a-l fi slujit cu credinţă?
Pe Răzvan Mihai Ungureanu nu-l întreabă nimeni unde şi cum a dormit noaptea trecută şi dacă are măcar habar de cum au dormit zecile de mii de oameni văduviţi de ceea ce a dat Dumnezeu tuturor, fără discriminare: dreptul la SPERANŢĂ. Şi înainte de a-i întreba pe leneşii aceia de la căldură dacă mai au în ei o urmă de vlagă îi condamnă fiindcă n-au apărut înaintea sa cu lopăţicile marca Boc şi îi îndeamnă la muncă. Arbeit macht frei, spunea Hitler. Slogan repetat acum de ibovnica stăpânului. Pemierul se crede Putin. Stăpân de sclavi. Tiranul luminat la Oxford de catehismul tiranului fără frontiere. O asemenea odraslă nu poate fi dată jos cu mijloacele democraţiei de catifea. Astăzi şi-a dat arama pe faţă. Priviţii ochii! Rostesc FOC!