• „Persoana care ne-a filmat, mi-a sugerat că povestea trebuie să fie lacrimogenă, să stoarcă milă şi lacrimi. Am ripostat, spunându-i că nu vreau să plâng în faţa copilului meu!”
• „Mămicile au fost întrebate de producătorii de la Antena 3 dacă sunt de acord să fie filmate cum primesc darurile de la tenismen”
Nu se poate reda în cuvinte durerea unei mame care-şi vede copilul ţintuit pe un pat de spital, cu mânuţele vinete de atâtea înţepături, ace, catetere. Sunt prea seci şi poate prea inexpresive. Diana Mitroi face eforturi zilnic ca să-şi ascundă suferinţa. E o luptătoare şi nu vrea ca fiica ei, Daria, diagnosticată cu leucemie acută limfoblastica L1, să o vadă vreodată plângând.
Un diagnostic sumbru
Când a aflat că Daria este atât de bolnavă, mama ei a avut un şoc. Toată lumea se învârtea în jur, pereţii dansau, tavanul se spărgea în mii de bucăţele, urechile îi vâjâiau. Tremura din toate încheieturile. Zbuciumul sufletesc a fost imens. Nu era drept, nu era corect, cum de s-a putut întâmpla aşa ceva? Daria fusese un copil sănătos până când boala a muşcat din trupuşorul ei plăpând. Fetiţa s-a născut pe data de 7 iulie 2008, prin cezariană, şi nu au existat probleme. Era un bebeluş cuminte, care nu plângea. Dezvoltarea fizică şi mentală au fost normale, părinţii eu nu aveau niciun motiv de îngrijorare. Însă după ce Daria a împlinit 2 ani, s-a întâmplat ceva cu ea. A început să nu mai mănânce şi a slăbit. Nu mai lua în greutate. Atunci s-au dus cu toţii la medic. După ce a consultat-o pe copilă, pediatrul a spus că este sănătoasă, dar că are o periodă de stagnare. Analizele făcute arătau că Daria nu are nimic grav. „Energia ei ne dezarma pe toţi, nu dădea semne de oboseală, nu acuza dureri dar mânca din ce în ce mai puţin, povesteşte Diana. Am crezut că poate are viermişori, dar nici asta nu era adevărat. Am tot făcut analize peste analize, le-am repetat, până când, în seara de 15 aprilie 2011, cerul s-a năruit peste mine. Daria avea Hemoglobina 3,4 (normala ar fi fost 10). Ceva a murit în mine atunci. Fetiţa mea dragă avea leucemie.”
„Aş fi vrut ca durerea ei să fie a mea”
Diana a stat internată cu Daria în spitalul Clinic Maria Sklodowska Curie din Bucureşti, din aprilie până în…decembrie. Toată această periodă a fost împărţită în trei etape: prima, de o lună, a fost cel mai greu de îndurat. „Daria a fost supusă la diferite teste insuportabile (puncţii în coloană, fără anestezie). I s-au administrat medicamente ca ea să nu ştie ce i se face, era ca şi drogată, dar simţea tot. Eram pe hol, nu mă lăsau înăuntru cu ea şi îi auzeam urletele disperate. Nu ştiam ce se întâmplă exact, îmi venea să sparg pereţii cu pumnii, să-mi iau fetiţa în braţe şi să fug cu ea departe, departe… Doamne, aş fi vrut ca durerea ei să fie a mea, să mă chinuie pe mine medicii. Când au adus-o în cameră, Daria avea purpură în jurul ochilor, adică nişte puncte roşii formate de vasele de sânge care se spărseseră din cauza ţipetelor, a chinului. O prietenă de-a mea, Ada, a luat legătura cu o clinică din Viena unde o puteam trata, dar pentru asta aveam nevoie de 200 mii euro în câteva zile. Nici nu puteam să mă gândesc. De unde atîţia bani? Chiar dacă vindeam casa în care locuiam nu era o soluţie. Doamne, e cumplit de greu să accepţi că viaţa copilului tău depinde bani şi ca părinte să nu poţi face nimic pentru că suma e prea mare. Poate doar să te rogi.”
„Mămico, de ce îmi cade părul?”
„Eu nu cred că un adult poate să îndure cât îndură copiii. Administrarea citostaticului se face pe vene, care nu rezistă, se ard, se fac praf…Unde să mai pui branula? Şi cum să-i spun unui pui de om care vrea să se joace în parc, cu copiii: ai grijă să nu-ţi scoţi branula!!! Dar fetiţa mea a înţeles totul şi, la 3 ani, s-a comportat exemplar, nu am avut probleme cu ea.”Daria este foarte matură pentru vârsta ei, o maturizare forţată din cauza suferinţei. Ştie că este bolnavă, că trebuie să facă un tratament greu care durează mult, dar că, într-un final, se va face bine. Acum are instalat un cateter care intră direct în inimă. Are grijă să nu se lovească la el şi să nu răcească. Înainte să fie lovită de această nemiloasă boală, Daria avea un păr frumos, lung şi numai inele. Cistostaticele i l-au distrus. Dezamăgită, speriată, cu ochişorii în lacrimi, a întrebat-o pe mămica ei: „De ce îmi cade părul?” Diana a tras aer în piept, s-a forţat să nu plângă (şi Doamne, cum îi mai venea!!!), a zâmbit şi i-a răspuns: „O să crească la loc, Dăriuţa. Nu te teme! Şi o să fie şi mai frumos ca înainte.”
„Nu vreau să plâng în faţa copilului meu!”
Părinţii fetiţei povestesc că au fost contactaţi de Televiziunea Română care aflase de caz şi voia să îi ajute. Au fost invitaţi să participe la emisiunea de divertisment „O dată în viaţă”. „În cadrul ei se strâng fonduri pentru diferite probleme ale cetăţenilor. Am fost filmată împreună cu Daria şi reporterul mi-a promis că vom vedea reportajul la televizor. Dar n-a fost aşa. Bănuiesc şi motivul. Persoana care ne-a filmat mi-a sugerat că povestea trebuie să fie lacrimogenă, să stoarcă milă şi lacrimi. Am ripostat, spunându-i că nu vreau să plâng în faţa copilului meu! Daria nu a văzut în ochii mei nici un moment de disperare şi nu merită aşa ceva, cât timp ea este cea care luptă. Iar eu de ce să fac aşa ceva? Să implor mila? Durerea e foarte mare, aşa de mare încât cred că sunt goală pe dinăuntru. Eu nu mai pot să vărs o lacrimă! Şi am aşteptat timp de 6 luni să apară materialul despre noi. Am şi sunat la TVR, dar nimeni nu ştia nimic. Deci, dacă nu mi-am rupt hainele de pe mine şi n-am făcut un circ dramatic, nu am fost bună. E trist!”
Cine nu vrea să apară la Antena 3, nu primeşte jucării
Când au fost internate în spital, Daria şi Diana au aflat că vine celebrul Ilie Năstase cu nişte cadouri pentru copiii bolnavi de cancer. „Mămicile au fost întrebate de producătorii de la Antena 3 dacă sunt de acord să fie filmate cum primesc darurile de la tenismen. Dar, surpriză! Cine nu a vrut, nu a primit nici jucării! Copiii suferinzi întrebau: nouă de ce nu ne dă o jucărie? Am fost surprinsă că multe mămici au refuzat filmarea, spunând că cei care realizează emisiunea nu vor face nimic pentru copii, ci e doar o reclamă pentru Ilie Năstase şi emisiunea Voluntar de profesie. Nu am crezut la început aşa ceva. Eu am fost de acord ca Daria să apară în filmare, aşa că a primit o jucărie pentru copii mici. N-a prea încântat-o. Toate astea mi-au lăsat un gust amar.” Diana e foarte dezamăgită de ceea ce se petrece în jurul ei, de faptul că în ziua de azi trebuie să joci un teatru de prost gust, de mahala, să-ţi smulgi părul din cap, să-ţi plângi de milă ca să fii crezut de semenii tăi. „Pentru că Daria e veselă, optimistă, plină de viaţă, unii nici nu mă cred că e bolnavă de leucemie. Ca să învingem boala trebuie să privim în viitor, să luptăm şi să nu ne lăsăm pradă disperării. Puterea stă în Daria. Strângem din dinţi şi mergem mai departe.”