În România au trăit oameni și înainte de 1989. Ca și acum, unii erau săraci, alții erau bogați. Bogăția însemna să ai ceea ce alții nu au – tot ca acum. Să ai un apartament nu însemna să fii bogat, fiindcă toată lumea avea un apartament, chiar dacă puțini erau proprietari. Să ai o Dacie, însă, era o performanță care te plasa în clasa medie-superioară. O pereche de blugi era echivalentul iPhone-ului de astăzi. Dacă, în loc de Dacie, conduceai o Volgă și, în plus, aveai magnetofon, beai whisky precum J.R., fumai Kent sau Marlboro, atunci erai semizeu. Cel puțin Nicu Ceaușescu. Aroganța supremă era să mergi în concediu în Bulgaria, pentru că în Turcia nu se punea problema. Singurul care călătorea, în fiecare an, în zeci de țări, era Nicolae Ceaușescu, dar nu în concediu, ci la muncă, și rezultatele chiar se vedeau, în toate planurile.
Și atunci, ca și acum, erau oameni fericiți și oameni mai puțin fericiți. Cei mai mulți erau fericiți. Sau, măcar nu erau nefericiți. În orice caz, n-am auzit să-și fi aruncat cineva copii pe geam, în acea perioadă. Nu știu cum făceau, poate se uitau la televizor. Erau două ore de program pe zi, cu tot cu telejurnale. Sau, poate citeau. Da, poate citeau, fiindcă nu existau analfabeți. Sau, poate erau, dar nu-i vedeai. Nu apăreau la TV, nu postau pe rețele, nu conduceau instituții, nu erau consilieri, primari, prim-secretari, miniștri etc.
Și ăia nefericiții, nici ei nu știu cum făceau. Probabil că nu-și permiteau să fie nefericiți, altfel nu-mi explic. Să fii nefericit și să nu ai droguri e cumplit. Și atunci, nu prea erau droguri, și nici alcooluri tari. Doar vin “de butuc”, dar de ăla mai mult te lua cu somn. Nici măcar păcănele nu erau. La câtă sărăcie era, ar fi trebuit să fie toți nefericiți, dar nu era așa. Dă-i acum unei beizadele o Dacie și spune-i că asta e mașina pe care va trebui s-o conducă toată viața, și vei vedea ce înseamnă groaza. Iar dacă ești și mai sadic, spune-i că nu există nici Untold, nici Neversea, numai Crizantema de Aur, și un festival de muzică patriotică.
Mda. Oare cum au putut trăi acei oameni atunci? Și cum de nu au intrat toți în depresie?
