În sfîrșit un om care nu minte. Nota 10 din partea redacției.
„Prin anii ’80, ultimii ani de liceu și anii de facultate, am început să aflu despre anii ’50. Despre felul cum oameni considerați cumsecade, unii chiar intelectuali cu multă școală, se transformaseră în turnători, în oameni care-și demascau, în ședințe publice sau în birourile securiștilor, vecinii, prietenii, rudele. Eram fascinat de literatura „Obsedantului deceniu”, așa cum au fost numiți anii ’50. Am început să văd că și în jurul meu, în facultate, studenți, profesori, mai târziu, la job, existau mulți oameni din acel aluat, al celor care demască, înfierează, condamnă pe cei care nu slujesc așa cum trebuie cauza dreaptă, cea pentru care trebuie să ne sacrificăm toți. Nici nu mai contează care e această cauză: lupta împotriva chiaburilor și burghejilor, a celor care vor să fugă în străinătate sau doar a celor care cumpără prea mult ulei și zahăr.
Cauza cea dreaptă îmbracă multe forme și trebuie mereu slujită public, vocal, din toată inima.
Au trecut anii, au venit anii ’90, aceiași oameni (în sensul, din același aluat, sigur că erau alții pentru că generațiile se schimbă) erau cei care îi înfierau pe cei care, în opinia lor, nu condamnau cu destulă vehemență comunismul, Securitatea, nu scriau numele lui Ceaușescu cu literă mică, sau nu slăveau îndeajuns virtuțile capitalismului. Demascatorii erau vigilenți, vegheau, își depistau imediat victimele…
Aceiași oameni (repet, același aluat, al anilor ’50) sunt astăzi aici, pe rețelele sociale. La fel de vigilenți, cu aceeași energie demascatoare, gata să arate cu degetul; nu ești destul de europenist, de americanist, de vaccinist, de antiputinist, de ucrainist, nu contează ce haine îmbracă acum Cauza Dreaptă, cea care trebuie slujită cu toată energia. Ei veghează, au grilă, au unități de măsură, au semne care le arată cine sunt cei șovăielnici. Nu contează ce crezi tu, care sunt convingerile și valorile tale, cele în care ai crezut dintotdeauna; nu are importanță. Grila demascatorilor funcționează non-stop și nu greșește niciodată. Singurul lor regret este doar că s-au născut câteva decenii prea târziu; tare le-ar fi plăcut să aplaude cum ajungi la pușcărie după ce ai fost demascat de ei, spiritele treze, erecte, ale oricărei epoci…”
Foarte corectă afirmația domnului Ionuț Popescu!… O confirm eu (și o susțin), pentru că am trăit din plin și la intensitate maximă acele lucruri, în calitatea mea de ofițer operativ de Securitate!
Dintr-o 100 de persoane din Rețeaua Informativă a unui ofițer operativ (așa se numea atunci Agentura de astăzi), fie “chemate” fie auto-invitate, foarte puține ofereau informații cu adevărat conținut de Securitate. Mult peste 90% din ceea ce se aduna lunar pe masa de lucru a unui ofițer operativ era doar maculatură redundantă. De refuzat nu le puteai refuza, pentru că într-o astfel de situație s-ar fi dus “mai sus” și te lua Dracul pentru că nu te porți cooperativ cu oamenii,… așa că le “valorifica” fiecare cum putea!…
Marele ADEVĂR este că astfel de oameni există și aceste caracteristici și manifestări se transmit generic. Încă de pe băncile Școlii de Ofițeri de Securitate, printre altele, te învață cum să-i depistezi tocmai pe astfel de oameni și să-i preiei sub un anumit control și astfel, cu prețul propriului tău timp și energie să-i ajuți să se “descarce”, pentru a preveni astfel manifestări și mai grave din partea lor, manifestări care în anumite medii de lucru, cum ar fi cel militar, cel al cercetării științifice etc., ar putea duce la racolarea lor ușoară de către elemente interesate de anumite lucruri și care oferindu-le posibilitatea “descărcării” (care pe parcurs poate deveni și răsplătită cu diverse bunuri), îl pot transforma pe invidiosul și guralivul “bate câmpii” inițial, într-un adevărat agent trădător, ajuns în slujba unui serviciu străin.
Și, de asemenea, astfel de indivizi există în sânul tuturor popoarelor și sunt la rândul lor ținta predilectă a ofițerilor de Informații străini, ca să-i “agațe” sub diferite pretexte și să-i înhame la “descărcat”!…