Le-o trag bulgarii austriecilor, mai ceva decât turcii la asediul Vienei. După ce au fost acuzați împreună cu România că nu se ocupă cum trebuie de controlul la granițele rutiere și, deci nu pot intra în Schengen cu granițele rutiere, s-au pus bulgarii pe treabă frate.
Nu scapă nici un camion cu marfă cu acte de proveniență austriece ori camion cu destinația Austria fără controale amănunțite, raze X, pix, camioane desigilate și numărată marfa, cântărită cu cântarul de farmacie și ăia găsiți în neregulă amendați la rupere. Le verifică până și cantitățile de motorină, cred că cu pipeta.
Bă frate îi caută și unde nu intră soarele. Și stau câte 3, 4 ore în coadă și încă minim două ore la control, în timp ce, pe față, aproape sfidător, la ceilalți abia dacă aruncă ochii pe documentele de transport.
Ăștia cu coloană vertebrală montată la locul ei. Și zic unii lucrători din frontieră, când deschizi subiectul, că or să o țină așa până o striga Viena piua și atunci se vor face că nu aud o perioadă. Deja responsabilii guvernamentali vienezi scheaună la bulgari, că au început să le dea castane firmele austrice, că nu se mai descurcă cu marfa, că stau camioanele înțepenite în vama bulgară. Adevărul e că e aproape o datorie patriotică să le faci nefăcute grofilor, după umilitoarea și nedreapta experiență cu aderarea la spațiul sufletului.
La noi nu se pune problema de asemenea „mizerii”. Să facem noi așa ceva grofului care ne jupoaie?! Doamne Ferește! Nu frate, că noi suntem europeni. Îi avem pe Ciolacu și Ciucă, pe Iohanis și ceilalți pulifrici și nu mușcăm mâna stăpânului, care ne mai scapă din când în când și câte o ștalabă, de control, să nu uităm cine e șeful. Dar nouă ne place! Și ne și așezăm în poziția geometrică de triunghi dreptunghic și cu pantaloni-n vine, îmbiindu-l, poftindu-l să se îți facă mendrele. Că doar suntem o țară fără câini, dar cu javre la tot pasul.
P.S. Aveam o profesoară la facultate, un super-profesor de istorie contemporană, de la care am prins o zicere epocală: „Un popor are atâta libertate, cât are curaj să își asume”. La vremea aia, necopt la minte (probabil nici acum nu m-am copt, nu-i vorbă, dar poate am dat nițel în pârg) nu am înțeles ce spunea profesorul Viorica Moisuc.
suntem slugi in tara noastra, cu resursele noastre in mana austriecilor. Nu mai avem demnitate si onoare.