Stimaţi jurnalişti,
Anuntul revoltator facut zilele trecute referitor la limitarea subventiilor la caldura confirma faptul ca, printr-o alta intamplare nefericita, tara nu este guvernata de personajul supranumit Bokemon, ci de Jeffrey Franks, baiatul cu pantofi gauriti.
In calitate de senator al Romaniei, condamn aceasta practica antisociala, intrucat ea lasa populatia fara un sprijin important, facand astfel ca gradul de suportabilitate a noilor tarife ce vor fi aplicate sa fie unul extrem de redus. Consecintele regulilor impuse de seful misiunii FMI, insusi atins de criza, care fac trimitere directa la eliminarea ajutoarelor de stat, vin sa creasca presiunea asupra cetatenilor, care, potrivit statisticilor, au deja restante insemnate catre asociatiile de proprietari, data fiind aplicarea reducerilor salariale.
In mod cert nu sustin aceasta initiativa, oricat de convingator ar fi prezentata, gandindu-ma cati romani vor fi siliti sa-si reduca ratia de hrana, pentru a nu indura frigul in propriile imobile ori cati vor fi nevoiti sa se debranseze, pentru a nu fi cocosati de pretul agentului termic, un pret ce te indeamna sa faci focul ca in mijlocul unei tabere.
Pe de alta parte, gasesc profund discriminatorie intentia guvernului care sustine ca presteaza peste “un popor de asistati”, dar potrivit careia subventiile ar urma sa nu se mai acorde celor “bogati”. Ma vad nevoit, ca dupa episodul “Seitan si tara copiilor pricopsiti”, sa le spun celor doi o poveste despre cati romani cu venituri ridicate exista in Romania si cum reusim toti sa ne simtim bancheri data fiind cresterea economica de 0,1%. Ei bine, in fiecare dimineata, fiecare contribuabil se trezeste bucuros ca este condus de un aparat profund guvernat de respectul pentru legile tarii si drepturile ce i se cuvin. In fiecare dimineata, nici un roman nu se supara, pentru ca se trezeste instarit, indiferent la cate cheltuieli l-ar supune puterea. In fiecare dimineata, vlastarele societatii poarta discutii despre conturile bancare, alimentate de parinti milionari, nefiind nici pe departe robii unei patrii nefericite. Intr-adevar, este o imagine utopica, ce nu are nici cea mai mica legatura cu haosul din prezent. Caci, dupa ce fiecare cetatean a fost boc-uit, a capatat mintea cea de pe urma si si-a reimprospatat memoria promisiunilor desarte. Dar ce poate fi mai satisfacator pentru cei care nu stiu sa numere pana intr-acolo unde ajunge cifra oamenilor saraciti, decat sa anunte intai limitarea unui sprijin financiar, in ciuda faptului ca sunt incapabili sa determine sintagma “persoane cu venituri ridicate”? Sau ce poate fi mai important decat ca intr-o perioada in care romanul adoarme cu deziluzia si se trezeste cu lehamitea, Boc sa fie mai preocupat de functiile din partid, decat necesitatile natiunii.
Sper ca in deznodamantul acestei povesti, oamenii sa ca in toti acesti ani au intregit randurile nu unui popor de asistati, ci unui popor sedus, maltratat si apoi abandonat de niste intretinuti din banul public.
SENATOR PNL
MARIO OVIDIU OPREA