Pro Blănculescu

Nu l-am cunoscut pe domnul Blănculescu. Nu ştiu în ce domeniu excelează. L-am „frunzărit” o dată la o emisiune de televiziune; nu mai ţin minte tema discuţiei şi nici pe dânsul nu l-am reţinut în vreun fel. Nici acum, când i se cere demisia, nu ştiu în ce fel a fluierat în biserica domnului Crin Antonescu. Ştiu ce se spune că a zis. A zis, în esenţă, că slugărnicia cu care ne plecăm în faţa cererilor guvernului american ne pune în pericol viaţa. Fiindcă de slugărnicie este vorba. Ce se petrece în Ucraina ne priveşte ca cetăţeni ai planetei, nu ca parte implicată. Ne-am alăturat Americii când ne-a minţit cu privire la armele chimice din Irak; au murit sute de mii de oameni nevinovaţi, inclusiv tineri americani. Au murit şi continuă să moară tineri români. Suntem complici la zecile de mii de morţi sârbi. Hârtiile pe care le-am semnat la intrarea în NATO prevăd implicarea noastră doar în cazul în care este ameninţată o ţară membră. În Ucraina este vorba de ideologie. În materie de ideolgie, poziţia noastră de principiu este să-i dăm undă verde dacă nu este de natură fascistă. Domnul Blănculescu a judecat lucid şi cu măsura demnităţii noastre ca neam; nu suntem colonie, nici vasalii cuiva. Reacţia domnului Crin Antonescu este una murdară, de ins subdezvoltat psihic şi intelectual. Lipsa de reacţie a opiniei publice este consecinţa devălmăşiei din conştiinţa unui popor dezorientat, manipulat, vârât cu nasul în propria-i mizerie.