Se va vedea ca neparticiparea la vot este un viclesug, ca Traian Basescu s-a salvat de la suspendare prin inselaciune si sperjur si, in fapt, el nu mai este de buna vreme presedintele tuturor romanilor.
Buna ispravă pe care o aşteptăm de la noua cârmuire are puţini sorţi de izbândă. E ca un răsad veştejit înainte să înflorească. O parte din sămânţa răsadului suferă de o dublă vătămare:
* mustirea nevrednică în instituţia prezidenţială;
* pătimirea răului unei păci confuze, numite coabitare.
Într-un pom stricat şi rodu-i sărac, întârziat.
Ştim că o îngroşarea nesănătoasă poate fi oprită doar prin sângerări; prin curăţiri ale sângelui viciat. Doar astfel, împotmolirea ar primi cep înspre mişcări folositoare, iar mustirea băsistă oprită.
Şi iată-l pe Trăian Băsescu revigorat căţărându-se spre ţinta care-i face cu ochiul: diversiunea; poartă în el speranţa drumeţului împotmolit în socoteli ticăloase; închipuirea îi zbudă spre noi încercări; îşi potriveşte cătarea spre mijlocirile care i-au adus izbânzi şi zoreşte spre un nou referendum.
Ca o vrabie care nu poate muri decât pe limba sa.
Să-i dăm, dar, o mână de ajutor. Să-l îmboldim să-şi respecte cutezătoarea nevoinţă. Să-l aducem la referdumul uneltit şi să-i întoarcem propria ticăloşie: nu ne prezentăm la vot.
Se va vedea că neparticiparea la vot este un vicleşug, că Traian Băsescu s-a salvat de la suspendare prin înşelăciune şi sperjur şi, în fapt, el nu mai este de bună vreme preşedintele tuturor românilor.