Iar eu ma tem ca, inaltati in rangul de cetateni ai Europei, nu vom fi feriti ca pe aeroportul din Frankfurt, german, s-auzim in limba engleza ca romanii si bulgarii urca ultimii in avion; cum mi s-a intimplat in urma cu ceva vreme. Caci marturisirea egalitatii este si pe buzele celui care o uraste si o poarta in congrese doar drept podoaba.
Şi de-acolo, de sus, decretează în numele poporului român că sunt de acord cu o singură suveranitate, aceea a Statelor Unite ale Europei. Adică, mai-marii noştri ar lepăda suveranitatea ţării lor pentru a o închina Europei Unite. Fiindcă, nu-i aşa, am fi un singur popor mare, cel al Europei.
Iar eu mă tem că, înălţaţi în rangul de cetăţeni ai Europei, nu vom fi feriţi ca pe aeroportul din Frankfurt, german, s-auzim, în limba engleză, că românii şi bulgarii urcă ultimii în avion; cum mi s-a întâmplat în urmă cu ceva vreme. Căci mărturisirea egalităţii este şi pe buzele celui care o urăşte şi o poartă în congrese doar drept podoabă.
Astăzi privim cu nesaţ la mândra naţiune poloneză în felul în care polonezii ne priveau pe noi acum 30 de ani. Coboram în gara mare din Varşovia şi nu mi-ar fi fost ruşine să-mi aştern fruntea în ţarina aceea; într-atât slăveam trecutul bravului popor polonez. Dar, spre cazna nedumeririi mele, cel venerat eram eu. Se purtau cu mine în felul în care s-ar purta azi doamna Pora, mult cinstită pe Facebook, cu un jurnalist de la BBC.
Şi nu era nimic scris în tratatul de prietenie polono-român, care să mă dumirească asupra cinstirii tratamentului. Fala acordată cetăţeanului care eram se datora conducătorului ţării mele. Acela de-atunci înfăţişa urmaşilor insurecţiei varşoviene modelul neatârnării şi al slobozeniei neamului său. Şi nu era mărire pe care Europa şi America s-o fi dat la spate când trecea el pe-acolo.
Clădirea pe care am ridicat-o suferă din plin în ea felurimea închinăciunilor mai-marilor noştri de azi. Ţara înapoi, pentru ca ei să fie chiorul în patria orbilor. Slugi la Paris şi Berlin, ţanţoşi în palatele în care ţipă furăciunea.
Nu există lege care să impună neamţului sau englezului să nesocotească folosul propriu, sămânţa din care se trage, ca să se ţină de ce-i impune titulatura noului ţinut: Europa Unită sau Statele Unite ale Europei. Se va alătura mai degrabă firii cutezătoare a liderilor care o reprezintă.
Ne ridicăm privirile speranţei spre Polonia fiindcă-i cinstim conducătorii, pe cei ce o reprezintă. Aşa merg lucrurile azi, aşa au mers dintotdeauna.