Pacienţii mutilaţi în spitale, din neglijenţă, imprudenţă, din cauza nerespectării protocoalelor specifice sau a cunoştinţelor medicale insuficiente ale personalului medical care i-a îngrijit vor fi despăgubiţi în maximum şase luni de zile de data la care pacienţii au semnalat malpraxis-ul, potrivit unui proiect de lege.
Doar câteva cazuri de malpraxis au fost confirmate până acum în instanţa din România. Medicul Naum Ciomu, medicul Traian Ursu şi medicul Mihail Stoica se numără printre cei care au primit sentinţa definitivă pentru vătămare corporală din culpă.
Majoritatea cazurilor se judecă însă în instanţă de ani de zile, pacienţii sau supravieţuitorii lor aşteptând uneori şi 11 ani o sentinţă definitivă în cazul medicilor acuzaţi că i-au mutilat.
Ministerul Sănătăţii – informează economica.net – a lansat vineri, 21 iunie, proiectul de lege a malpraxis-ului, potrivit căruia cazurile de malpraxis se vor rezolva, în mod obligatoriu, pe cale amiabilă, în cel mult şase luni de la momentul în care pacientul semnalează cazul de malpraxis.
Proiectul legii malpraxis-ului aduce şi alte schimbări în favoarea pacientului: el nu va achita niciun leu şi va avea acces la documentele lui medicale, pe toată durata procedurii de rezolvare a cazului de malpraxis. De asemenea, şi pacienţii care nu au plătit contribuţia la Sănătate vor putea fi despăgubiţi, în caz de malpraxis.
Eşti victima unui malpraxis? Ce paşi vei parcurge ca să fii despăgubit pentru prejudiciul produs
1. În primul rând, pacientul care consideră că este victima unui caz de malpraxis face o cerere de despăgubire către spitalul în care a fost mutilat.
2. Apoi, în termen de 15 zile de la primirea cererii de despăgubire de la pacientul vătămat, spitalul face un dosar medical al pacientului, pe care îl va trimite societăÈ›ii/societăÈ›ilor de asigurare cu care are contract de asigurare de malpraxis spitalul È™i medicul acuzat.
Ce se întâmplă mai departe
3. Societatea de asigurări la care ajunge dosarul posibilului caz de malpraxis va alege, de comun acord cu pacientul vătămat È™i cu medicul acuzat, un expert care va decide dacă pacientul a fost, într-adevăr, victima unui malpraxis.
Acest expert este un medic cu experienÈ›ă în specialitatea medicală relevantă pentru cazul investigat. De exemplu, dacă eşti victima unui malpraxis produs de un medic ortoped, cazul tău va fi investigat tot de un medic ortoped. Acest expert va decide dacă a fost vorba de un caz de malpraxis sau nu.
Expertul va fi ales dintr-o listă stabilită de Ministerul SănătăÈ›ii, prin consultarea asociaÈ›iilor profesionale de specialitate (mai precis, Colegiile medicilor, medicilor dentiÈ™ti È™i farmaciÈ™tilor, precum Ordinul asistenţilor medicali din România).
Dacă cele trei părţi implicate (societatea de asigurări, pacientul şi medicul reclamat) nu ajung la consens în privinţa alegerii expertului care va decide dacă e într-adevăr un caz de malpraxis, atunci expertul va fi ales prin tragere la sorţi.
Indiferent de modul prin care e ales expertul, procedura selectării acestuia nu poate depăşi 30 de zile, conform proiectului de lege.
Dacă cele trei părţi implicate (societatea de asigurări, pacientul şi medicul reclamat) în posibilul caz de malpraxis sunt de acord, la expertiză poate participa È™i un expert medico-legal.
Medicul de specialitate care va decide dacă într-adevăr a fost malpraxis şi expertul medico-legal vor fi plătiţi de societatea de asigurare. Pacientul nu va plăti nicio taxă pe toată durata procedurii de soluţionare a cazului de malpraxis.
Ce fac experţii
4. ExperÈ›ii vor decide în termen de 30 de zile de la alegerea lor dacă e caz de malpraxis sau nu.
5. Dacă au demonstrat că e vorba de malpraxis, în termen de 15 zile de la această decizie, societatea de asigurări este obligată să comunice pacientului şi medicului acuzat de malpraxis oferta de acoperire a prejudiciului. Societatea de asigurări trebuie să obÈ›ină în prealabil acordul personalului medical şi/sau al spitalului în care s-a produs malpraxis-ul.
6. Pacientul, medicul reclamat şi societatea de asigurări au maximum 30 de zile la dispoziţie să negocieze cuantumul despăgubirii, de la momentul în care li s-a comunicat oferta de acoperire a prejudiciului produs de malpraxis. Dacă sunt de acord, pot apela la un mediator care să-i ajute să negocieze cuantumului despăgubirii.
7. După aceste 30 de zile de negocieri se stabileşte cuantumul final al despăgubirii care va fi efectiv plătită pacientului vătămat.
8. Societatea de asigurări este obligată să-i achite pacientului valoarea prejudiciului în maximum 30 de zile de la data încheierii tranzacÈ›iei între părÈ›i, se arată în proiectul de lege.
Ce se mai schimbă în legea malpraxis-ului şi de ce
– Pacienţii trebuie să ştie că pe toată perioada procedurii de soluÈ›ionare amiabilă a cazului de malpraxis vor avea acces la documentele È™i înregistrările medicale referitoare la cazul lor, părÈ›ile (adică medicul reclamat şi societatea de asigurări) fiind obligate să asigure confidenÈ›ialitatea conÈ›inutului acestora, potrivit proiectului de lege.
În prezent însă, pacientul trebuie să demareze proceduri juridice ca să aibă acces la propriile documente medicale, tocmai pentru că legea nu prevede obligativitatea spitalului să asigure pacientului aceste informaţii.
– Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Justiţiei vor stabili prin Ordin comun sumele maxime, cu titlu de daune morale, acordate pacienţilor vătămaţi în urma unui malpraxis. Cele două ministere vor stabili nişte limitele rezonabile ale despăgubirilor care vor fi acordate pacienţilor şi vor stabili condiÈ›ii unitare de acordare a daunelor morale.
Schimbarea vine în contextul în care sumele stabilite până acum de instanÈ›e, cu titlu de daune morale, acordate pacienţilor sunt foarte diferite, uneori foarte mari şi "depăÈ™esc nu numai posibilităÈ›ile cadrelor medicale responsabile, ci È™i ale spitalelor È™i organelor administraÈ›iei publice centrale È™i locale care administrază aceste instituÈ›ii, existând riscul de apariÈ›ie a blocajelor financiare în domeniul sanitar. Lipsa de predictibilitate a sumelor acordate ca daune morale este un factor important în excludere lor din contractele de asigurări", se arată în proiectul de lege.
– Personalul medical va fi obligat să se asigure atât pentru daune materiale, cât şi morale. În acest fel, asiguratorii vor fi obligaţi să acopere daunele morale, daune pe care personalul medical le achită în prezent, tocmai pentru că legea în vigoare nu face diferenţa între daune materiale şi morale.
În prezent, personalul medical e obligat să încheie o asigurare de malpraxis care nu face distincţia între asigurarea pentru daune materiale È™i daune morale. Pe cale de consecinţă, asiguratorii oferă contracte de asigurări care de obicei nu acoperă daunele morale, expunând personalul medical la plata unor sume de bani, drept despăgubire, mult peste cât îşi permite.
– Proiectul de lege prevede introducerea clauzelor de anterioritate în poliÈ›ele de asigurare: medicul va fi astfel asigurat pentru incidente petrecute cu până la trei ani înaintea încheierii contractului de asigurare. Schimbarea va obliga asiguratorii să achite despăgubiri şi în situaţiile în care malpraxis-ul s-a produs cu trei înainte de semnarea contractului.
În prezent, din contractele pentru asigurare de malpraxis lipsesc clauze de anterioritate, un motiv în plus pentru asiguratori să nu achite despăgubirile stabilite de instanÈ›e.
– Spitalului va plăti un procent din prima de asigurare a cadrelor medicale angajate, care va fi stabilit prin Hotărâre a Guvernului.