Conclavul postului a stabilit: sistemul a împins-o pe fetiţa de 14 ani în braţele morţii.
Şi totuşi…
Am cunoscut multe sinucideri de adolescenţi; am şi scris despre unele. Niciuna dintre ele nu a fost victima bătăliei cu sistemul.
Trădarea, da. Pierderea iubirii părinţilor, a iubitei, marile deziluzii, da.
Mesajul Cristinei spune totul. Mami, te iubesc.
Aşadar, mami a dezamăgit-o. Şi nu fiindcă n-a fost înţeleasă ori supusă la privaţiuni nedrepte.
Copilul nu raţionează: SIMTE. Cristina a simţit că motivul zbaterii mamei sale nu este iubirea pentru ea, ci orgoliul, ambiţia de a învinge în încăierarea bezmetică, trufaşă, cu instituţia la fel de ambiţioasă. Ea o iubea pe mami, mami se iubea doar pe sine.
Când sistemul oprimă, este nedrept, victima caută refugii, fuge, se ascunde, nu-şi pune capăt vieţii; viaţa este bunul ei cel mai de preţ.