Încerc să mă dezmeticesc. Mă trezesc cu greutate. Sunt şi nu sunt treaz. Realitatea din jur îmi spune doar ceva vag. Mă aflu într-un trib ciudat. Recunosc mărgelele de sticlă şi tabletele – atracţia sufletelor sălbatice. În mijlocul tribului a fost ridicată o păpuşă; seamănă cu un om, capul doar îl are pătrat. Dacă-l apeşi undeva în spate, scoate nişte sunete ca venind dintr-o cutie metalică, de undeva departe.
Încet, încet, intru în atmosferă; imaginile din faţă îmi aduc aminte de un alt vis, dintr-o piaţă numită MAIDAN. Câteva din feţele palide de-acolo le văd şi aici. Nu în carne şi oase; în maniere şi obiceiuri.
Păpuşa aduce în faţă un şirag de figuri; unele cunoscute, altele nu. Iată-l şi pe Sorin Ioniţă, şeful coloanelor băsiste. Respectiv, seamănă cu acela; s-a îngrăşat, privirea-i joacă, devorează hămesit momentul; un actor cabotin.
Mă cert cu cei din jur; că tribul, spun ei, vrea ceva nou, ce caută ăsta acolo? Fac prostia să vorbesc. Nu m-ascultă, nu mă aude nimeni. Spun totuşi că fac o geşeală. Păpuşa n-are nicio vină: cei care au lucrat în Piaţa Maidan, au trimis aici acelaşi soi de oameni. Păpuşa n-are nicio legătură cu România, habar n-are cine o locuieşte şi de ce. Ca să facă pe păpuşa, i s-au asigurat vacanţe în locuri exotice, a primit şi un milion de euro ca să-şi repare clanţele la palatul primit cadou; de trib se ocupă altcineva, şi nu oricine, un profesionist cu experienţă dobândită în mulţi ani, în Chile, Panama, Vietnam, Iran, Irak, Afganistan, Egipt, Tunis, Siria, Ucraina. Dar pe unde nu s-a antrenat?
În tăcerea care mă înconjoară, desluşesc mesajul cărţii de care mă ocup: Povestea lumii. Lumea se clădeşte pe imperii. Cu împărat şi supuşi. Aşa-i de când e lumea lume. Dacă n-ar fi supuşi, n-ar fi imperii. Fără împărat lumea s-ar răsturna cu funduleţu-n sus. Cu mai mulţi împăraţi e război.
Povestea petrecută în 1989, tot în Piaţa Universităţii, nu a clarificat pentru care împărat a lucrat. Unii spun aşa, alţii, cam aşa. Iată, a venit momentul clarificării. Candidaţii la rolul împăratului îşi strigă supuşii.
Cel de Sus a dat deja un semn prin care îşi anunţă acordul: a trimis un incendiu şi o păpuşă, Iohannisa. Eu mi-am îndeplinit menirea, a zis. Restul, a mai zis, vă priveşte; aveţi experienţa Maidanului, aveţi tablete, mărgele colorate, drepturile omului, facebook, jucaţi-vă!
Mircea, prefă-te că lucrezi!