Retras la margine de lume, țărmul vieții se depărta cu fiecare zi. Îl vedeam tot mai confuz. Lumina zilelor pălea. Nopțile – o peltea neagră. Eram tot mai singur. Ca vântul îmi trecea prin memorie numele meu. Ca să mi-l amintesc, aveam nevoie de un reper. Cum ar fi o piatră de mormânt într-o lume […]