Cantata „Carmina Burana”. Auzisem de ea. Ascultasem începutul. Îmi plăcuse mult, mult… Așa cum îmi place înghețata. Respectiv, fără să mă gândesc mai departe. Dacă vine, o primesc gudurându-mă ca un cățel poftind la plăcere. Și a venit. Din nefericire. M-am trezit abia la sfârșitul ei. Nu mai eram eu. Mai exact, eram eu, dar […]