Ultimele zile ale anului trecut şi primele din acest an ar putea să pară printre cele mai faste pentru reprezentanţii legii. Cel puţin pentru procurorii de la DIICOT, aflaţi sub conducerea lui Codruţ Olaru.
“Succesuri”
Tăvălugul a pornit cu “recuperarea” bruscă a armelor de la Ciorogîrla (ocazie cu care pe Olaru “l-a luat gura pe dinainte” şi a dat publicităţii date secrete din cadrul anchetei). A urmat “succesul” Sergiu Băhăian, care vreme de aproape patru ani a putut să comită nu numai infracţiuni economice de anvergură, în lanţ, fără ca autorităţile să bage de seamă, ci şi omoruri a căror cruzime depăşeşete orice imaginaţie, omoruri pentru care, cel puţin deocmadată, fostul patron al Sabina Product şi actual al Gloriei Bistriţa nu poate fi acuzat direct. Aproape concomitent a fost “pus pe butuci” clanul Cordunenilor. (Facem pariu că cei mai mulţi dintre arestaţi vor face maximum cîteva luni de închisoare?). Deci numai cazuri grele, prezentate prin intermediul presei cu mare tam-tam şi în toate coordonarea şefului DIICOT a avut un rol esenţial.
Cînd se întîmplă toate acestea? “Din “pură întîmplare” exact în perioada cînd lui Codruţ Olaru îi expiră mandatul la conducerea celei mai importante structuri de anchetă din cadrul Parchetului General. Care Parchet (cu titulatură oficială Ministerul Public) este condus de fosta baschetbalistă Laura Codruţa Koveşi, apropiată a Cotrocenilor, fostă colegă de facultate cu actualul premier şi, dacă o fi adevărat ce se spune pe la colţuri – intimă cu şeful DIICOT.
În aceste condiţii pare cel puţin firesc faptul că pe 17 ianuarie, la doi ani şi şase zile de cînd preşedintele Băsescu a semnat primul decret de numire a lui Codruţ Olaru în funcţia de şef al DIICOT, Koveşi l-a propus pe acesta pentru un nou mandat. Argumente? Rezultatele de excepţie pe linie profesională şi experienţa managerială.
Tot mai sus
Şi nu se poate nega faptul că Olaru ar avea experienţă. O scurtă răsfoire a presei arată limpede parcursul său profesional:
Debutul şi l-a făcut în 1995, la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Bacău. Cinci ani au fost suficienţi pentru a fi promovat la Parchetul de pe lîngă Tribunalul Bacău, pentru ca, după numai doi ani, să devină procuror la Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Anticorupţie al Parchetului de pe lîngă curtea de Apel Bacău. Un an mai tîrziu vine o nouă promovare: şef al acestui Serviciu. Păstrează funcţia doar un an, pentru că urmează altă avansare, la DIICOT, Serviciul Teritorial Bacău. După numai cîteva luni “competenţele” îl indică pe Olaru drept cea mai potrivită persoană pentru preluarea conducerii acestei structuri, în calitate de procuror-şef, de unde, în 2007, la propunerea Monicăi Macovei, la acea vreme ministru al Justiţiei, devine şef al DIICOT central prin decret prezidenţial.
“Realizări”
Ce merite i-au adus lui Olaru aceste avansări pe bandă rulantă?
Un dosar penal (123/P/2001, care se găseşte în arhiva Parchetului de pe lînga Curtea de Apel Bacău) pentru abuz în serviciu, instrumentat ca urmare a plîngerii făcute de adjuncta sa. În acel dosar era vorba despre doi escroci pe care, aşa cum rezultă din plîngerea făcută, Codruţ Olaru a simţit nevoia să-i scape de la răcoare. Pentru că în acest caz a funcţionat regula potrivit căreia corb la corb nu-şi scoate ochii, cauza s-a finalizat cu NUP.
În schimb, cînd un văr de-al procurorului a avut un litigiu în instanţă cu şeful lui Olaru, acesta nu a ezitat să facă “totul” pentru a-şi susţine vărul. Chiar dacă asta a însemnat excluderea din magistratură a fostului şef al lui Olaru, chit că vărul procurorului şi-a retras, ulterior, plîngerea pentru a nu fi acuzat de inducerea în eroare a organelor judiciare (nimeni nu s-a straduit să “aprofundeze” problema).
Mai există şi alte dosare în care actualul procuror-şef al DIICOT a dat decizii controversate? Mai există. În 2003 un băcăuan a fost trimis în judecată pentru atentat la siguranţa naţională. Acesta, electronist amator, confecţionase şi vînduse mai multe emiţătoare cu microfon. Cea mai mare parte a aparatelor a ajuns la membri ai lumii interlope şi a fost plasată în bordeluri clandestine, mascate sub aparenţa unor cluburi de lux. În materialul de urmărire penală procurorul scrie că au fost folosite în scop de şantaj. Deşi a identificat toţi cumpărătorii şi utilizatorii, doar o parte dintre aceştia au fost audiaţi de către Olaru, iar în instanţă au compărut ca martori în favoarea inculpatului. La finalul procesului bărbatul a fost condamnat la un an şi două luni, cu suspendarea executării pedepsei.
Afaceri
Şi pentru că tot este competitiv, procurorul nu a pregetat să-şi implice şi familia în activitatea sa profesională. Nu pe de-a-ntregul, ci doar în cazul omului de afaceri Corneliu Iacubov. Pe vremea cînd era căsătorit cu Ioana, notar de profesie, aceasta a legalizat toate contractele prin care casele naţionalizate din Tîrgu Ocna erau depuse drept gaj pentru petrolul cumparat de Iacubov de la Petrom pentru rafinaria Dărmăneşti. Rafinăria a intrat în faliment, iar SNP Petrom a executat gajul şi a scos la vînzare casele nationalizate. Chit că acestea fuseseră revendicate de foştii proprietari.
La “mila” Preşedintelui
Acum, că Laura Codruţa Koveşi a făcut propunerea de menţinere în funcţie a lui Codruţ Olaru, totul pare o simplă formalitate, iar cei care “văd mai mult decît trebuie” despre modul în care îşi desfăşoară candidatul activitatea nu au decît să îşi pună încă o dată botniţă.
Conform art. 54 din Legea 303/2004, Olaru mai are nevoie doar de propunerea ministrului Predoiu şi de avizul CSM, care sînt ca şi obţinute.
Apoi, decretul prezidenţial va veni de la sine, ştiut fiind, inclusiv din declaraţiile sale publice, că Preşedintele nu are inima să refuze un serviciu de suflet unei femei. Mai ales dacă acea femeie i-a făcut, sau urmează să-i facă, la rîndul ei, unul sau mai multe contraservicii.