Fragment din lucrarea „Adevărul lui Trump”
… Nu sfârşisem de corectat capitolul precedent, când l-am văzut pe Donald pe peluza din spatele Casei Albe, la conferinţa de presă comună cu preşedintele României, Klaus Iohannis.
Donald, îmbătrânit. Îmbrăcat neglijent. Frizerul personal îi zburlise coama rărită într-o rânduială neputincioasă, în disperare de cauză. Buze subţiri, guşă molatică, expresie dezabuzată. De om scârbit. Urma să ţină un discurs standard. Cunoşteam practica de la Casa Albă în materie de discursuri standard dintr-o mărturisire a lui Ronald Reagan. Glumea în legătură cu o datină nesuferită lui. Aceea folosită la primirea liderilor africani. Cu cât personajul era mai sărac cu duhul, cu atât mai înălţătoare erau cuvintele de laudă folosite.
Eram curios să aud tonul pe care-l va alege în legătură cu preşedintele român. Guşa îi tremura uşor. Expresia de dezabuzare evolua spre oboseală şi dispreţ. Începu să citească.
Mi-era clar: liber, n-ar fi izbutit niciodată să pronunţe vorbele acelea culese din discursuri mai vechi. Nu era nici măcar epatantul limbaj de lemn. Era un discurs încropit, cu vorbe de clacă. Din acelea la care se extaziază presa pro-putere: o ţară minunată, un popor viteaz…
Ascultam. Simţeam născându-se în mine genul de sfâşiere la vederea unui om înfrânt. Şi i-am fost alături lui Trump. Vedeam, la nivel planetar, un om singur împotriva tuturor.
Rememoram scenele petrecute în noaptea în care s-a anunţat victoria sa în alegeri. Vitrine sparte, revoluţionari cu cagule, bâte, instituţii agresate…
Mi-erau la fel de vii în memorie; abia încheiasem o lucrare despre revoluţia franceză: scenele petrecute pe 14 iulie 1789 în Paris. Scene la fel de violente. Cu revoluţionari din vocaţie, cu borfaşi şi prostituate, plebe revoltată… tot felul. Dar toţi, absolut toţi, protestau împotriva Sistemului, împotriva rânduielilor de sute de ani, împotriva clerului şi a nobilimii.
Împotriva lui Donald protestau tocmai adepţii Sistemului, ai nobilimii. Şi nu doar din America, ci din toată lumea rânduită, ocrotită de SISTEM.
Şi iată-l, după o jumătate de an, în mare criză internă, în căutare de sprijin printre asiatici şi europeni fără coloană vertebrală, contrar criteriilor sale, care-i impuneau contrariul. Asta era marea înfrângere!
Va urma norocul?
