A.S.F. nu trebuie finanţată de către cei pe care-i controlează
Propun modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, astfel încât instituţia să fie finanţată de la bugetul de stat, iar membrii Consiliului şi angajaţii A.S.F. să fie remuneraţi după importanţa muncii, la fel ca ceilalţi bugetari.
Autoritatea de Supraveghere Financiară se numără printre instituţiile de interes public din ţară cu cei mai bine plătiţi angajaţi, cu salarii uriaşe de ordinul zecilor de mii de euro.
Remunerarea membrilor din Consiliul A.S.F. şi a personalului angajat se face din veniturile proprii. Acestea sunt proporţionale cu încasările entităţilor supravegheate de A.S.F., deci cu valoarea poliţei RCA. Acest fapt ne face să ne întrebăm care este obiectivitatea cu care această instituţie îşi desfăşoară activitatea în folosul cetăţenilor, dacă în acelaşi timp cu mărirea tarifelor poliţelor RCA s-au anunţat şi noi beneficii salariale în rândul angajaţilor.
Prevederea legislativă prin care A.S.F. se finanţează în principal din cote, tarife şi taxe aplicate entităţilor pe care le autorizează, reglementează şi supraveghează, este incorectă. Se creează astfel un conflict între obiectivul declarat şi tendinţa legitimă (în aceste condiţii) de a creşte veniturile proprii (care reprezintă bugetul A.S.F.). De aceea, veniturile A.S.F. nu trebuie să aibă legătură cu sumele colectate prin efectul legii.
Corect este ca, în cadrul bugetului aprobat de Parlament, A.S.F. să-şi recompenseze angajaţii în raport cu performanţa, pe baza unor criterii obiective şi transparente. Este incorect să colecteze prin efectul legii bani la bugetul instituţiei, iar apoi să-i cheltuie considerând că este meritul lor. Aceste taxe trebuie să meargă direct către bugetul de stat.
Logic este ca între veniturile diverselor categorii profesionale să existe un echilibru. Spre exemplu, nu ar trebui ca între specialiştii dintr-un domeniu care lucrează în instituţii de stat să existe o discrepanţă atât de mare între venituri. Premisa conform căreia pe unii ar trebui să îi plătim cu sume exorbitante în raport cu alţi specialişti din acelaşi domeniu pe motiv că ar pleca în sectorul privat s-a dovedit a fi falsă şi păguboasă. Cei mai bine plătiţi oameni nu întotdeauna s-au dovedit a fi şi cei mai buni specialişti. Este de notorietate că nepotismul distruge performanţa în orice domeniu. În cazul ASF, în mod cel puţin ciudat, mulţi dintre angajaţi sunt rudele sau cunoştinţele unor oameni care au avut capacitatea să influenţeze numirea lor. Apoi, piaţa are capacitate limitată de a absorbi specialişti foarte bine plătiţi. Consider că o plată corespunzătoare activităţii prestate, dar nu cu sume enorme comparativ cu alţi profesionişti în domeniu, este suficientă şi motivantă chiar şi pentru a atrage şi forma noi specialişti în condiţii de transparenţă şi competitivitate reală pentru ocuparea posturilor.
Să observăm ce avem astăzi:
– Personal din A.S.F. plătit cu sume uriaşe în condiţiile în care preţul poliţei RCA (spre exemplu) creşte mult într-o perioadă foarte scurtă;
– Asigurători RCA care nu îi despăgubesc corespunzător pe beneficiarii poliţelor;
– Debite restante la plata despăgubirilor;
– Venituri proprii la A.S.F. proporţionale cu veniturile încasate de asigurători din poliţe;
– Venituri ale personalului din A.S.F. care cresc necontrolat odată cu creşterea încasărilor.
Practica demonstrează că acest sistem este bolnav şi trebuie corectat.
A.S.F. nu îşi sporeşte veniturile pentru că a introdus pe piaţă un produs nou, competitiv şi apreciat.
A.S.F. îşi sporeşte veniturile proprii proporţional cu creşterea valorii poliţelor.
Aceste scăpări legislative trebuie corectate de urgenţă şi sper ca această iniţiativă să găsească sprijin la majoritatea colegilor din Parlament, indiferent de culoarea lor politică.