România vs SUA
de Nicolae Cristache pe 26 mai 2020 1048
Mă gândesc la cărăruia care duce spre vârf, acolo unde este un singur învingător. În ultimii 80 de ani patru țări urcau cărăruia: Statele Unite cu numărul de oameni liberi; Germania, cu tehnologia de război, instrucția soldaților și disciplina generalilor; România, cu tăria suveranității; Rusia, cu dragostea de țară. Astăzi, pe vârf, se află Statele […]
Viorel Cataramă – 98% apă
de Nicolae Cristache pe 25 mai 2020 1072
Mi-e dor. Îmi arde buza după un burghez. Așezat, cu ceva stare, abonament la Ateneu – pe care nu-l prea folosește -, cu tabletă, smartphone și desigur, expresii englezești. N-am prea găsit. N-am găsit chiar deloc. Doar îmburgheziți, neamuri-proaste, trufași; știu tot, nu suportă să fie contraziși… Adevărul?, he-he!… Vă spun eu care e adevărul: […]
Ceaușescu vs Iohannis
de Nicolae Cristache pe 24 mai 2020 1038
Nici acum nu știu ce mi-a venit să scriu despre Adrian Păunescu. Pesemne sub influența melodiei „Niciodată, niciodată/ Să nu-i uităm pe cei mai triști ca noi”. Discutam recent cu un prieten despre Cenaclul Flacăra. Părea înduioșat. O clipă, i-am spus. Nu fi atât de sensibil. Cenaclul a avut aprobarea lui Ceaușescu. Și i-am relatat […]
Pandemia cu mărgele de sticlă
de Nicolae Cristache pe 18 mai 2020 1174
Ca să pun punct după tot felul de convulsii sufletești, vreau ca în dreptul numelui meu să rămână următoarea sentință: Iohannis a fost instalat în România pentru a conduce dictatorial. După nebunia cu alegerile anticipate, ea, nebunia nu a dispărut, a schimbat doar umbrela. Sub umbrela pandemiei, domnia sa urmărește același lucru: dictatura. Sigur, dacă […]
Confuzie bolnavă, jenantă, dăunătoare
de Nicolae Cristache pe 16 mai 2020 1068
Sunt cetățean. Matur. Responsabil. Dacă vreau să ies din curte, ies. Dacă nu vreau să ies, nu ies. Nu-mi poate lua nimeni acest drept. Acesta este un drept fundamental al meu. Membrul colectivității, ales Președinte prin vot majoritar, este în slujba mea; ar trebui să-mi apere drepturile fundamentale. Dacă le încalcă, își arogă drepturi pe […]
Discursul lui Iohannis
de Nicolae Cristache pe 14 mai 2020 1072
Mă gândesc la cum ne este de folos să descifrăm un discurs politic în acest moment al secolului XXl, luând în seamă rafinarea talentului scriitoricesc, pe de o parte, și a talentului actoricesc, cu prompterul în față, de partea cealaltă. Pentru a descâlci esența din babilonia de cuvinte literare, e bine, zic eu, să răspundem […]
Națiune în perioada de instrucție
de Nicolae Cristache pe 13 mai 2020 1188
La terminarea facultății, am făcut trei luni de armată la Botoșani. Am trăit, am traversat atunci cea mai neagră porțiune din viața mea. N-au lipsit evadările, bețiile, farsele, prefăcătoriile comice, n-a lipsit nimic din boema sfârșitului de studenție și totuși am suferit cum nu mai suferisem. Căci nu înțelegeam. Era ceva contrar logicii, naturii umane. […]
Iohannis și Orban puși „la colț” de Curtea Constituțională a României
de Comunicat CCR pe 8 mai 2020 1083
Având în vedere Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 5 mai 2020, pronunţată în cauza Kövesi împotriva României, Plenul Curţii Constituţionale a României, cu majoritate de voturi, face următoarele precizări: 1. Deşi comentariile din spaţiul public au promovat ideea încălcării de către Curtea Constituţională a dreptului la un proces echitabil al doamnei Kövesi şi a […]
Dragul, bunul, săracul Arafat
de Nicolae Cristache pe 7 mai 2020 1158
Cu zel asiatic, s-a făcut îndrăgit în țara adoptivă prin destoinicie și loialitate. Dar iată, norii negri ai planetei se abat și asupra țării în care suise deja multe trepte ale gloriei. A învățat din istorii ancestrale că-n fața răului te închizi ca un arici. Crește numărul de tâlhari, închizi cetatea în fața acestora. Cu […]
Iubesc CEDO
de Nicolae Cristache pe 5 mai 2020 1034
Nu-mi mijise încă mustața când mi-a căzut cu tronc melodia „La femme de mon ami”. Nu-l văzusem niciodată pe Enrico Macias. Mi-l imaginam nițel urâțel și mult suferind. Se îndrăgostise de soția prietenului său. Ghinion! Și dramă! Încă-mi era vie în memorie imaginea unui fost coleg de școală. Era oleacă prostuț și credul cât încape. […]









