Două pistoale – mitralieră, cinci puşti de vînătoare, mai multe pistoale cu glonţ de cauciuc sau cu gaze, săbii, bani “fără număr”, bijuterii la kilogram, maşini de lux, vile opulente şi multe documente, în mare parte falsificate. Acesta ar fi, pe scurt, bilanţul descinderilor simultane făcute în această dimineaţă la 40 de locuinţe din oraşul ialomiţean Ţăndărei. La acţiune au participat cîteva sute de politişti şi jandarmi, precum şi procurori DIICOT, cea mai mare parte aparţinînd de structurile centrale, iar obiectivul vizat era destrămarea unei reţele specializată în traficul şi exploatarea copiilor. Lăudabilă acţiune! Doar că, pentru a purcede la ea, autorităţile române au avut nevoie de un impuls. A fost nevoie ca Poliţia engleză să-şi trimită reprezentanţi în România. Doar aşa au înţeles poliţiştii şi procurorii români că trebuie să pună capăt unei activităţi infracţionale care dura din anul 2004. Şi căreia i-au căzut victime cel puţin 160 de copii.
Primii care au tras semnalul de alarmă au fost jurnaliştii de la Sunday Times. În 2004 aceştia scriau că “Oraşul Ţăndărei este una dintre bazele unor bande suspectate că duc în Marea Britanie copii, unii dintre ei având doar trei luni, pentru a obţine fraudulos milioane de euro din sistemul de beneficii publice, care finanţează vile şi maşini de lux. Copiii sunt luaţi de la familiile lor, aduşi în Marea Britanie şi folosiţi pentru obţinerea de beneficii, cu ajutorul unor documente de imigrare şi dovezi de angajare falsificate. În multe cazuri, traficanţii îi iau pe copii cu complicitarea părinţilor, ulterior învăţându-i să comită infracţiuni şi plasându-i pe lângă adulţi care formulează cereri pentru beneficii, plătite în conturi controlate de traficanţi. În urma unei operaţiuni a poliţiei desfăşurate în augus, în nord-estul Londrei, patru astfel de copii au fost preluaţi de serviciile sociale. Poliţiştii au descoperit dovezi privind fonduri obţinute ilegal a căror valoare depăşeşte 100.000 de lire (peste 115.000 de euro), inclusiv o plată de 24.000 de lire (peste 27.000 de euro). Într-un alt caz, o reţea este bănuită că a falsificat documente utilizate pentru cel puţin 500 de cereri, în valoare totală de 4,5 milioane de lire (5,1 milioane de euro)”.
Îndrăzneţii înving
Pînă în 1990 ţiganii din Ţăndărei erau, la propriu, ostracizaţi. Nici unul nu avea voie să treacă dincoace de cartierul Strachina, care se termina la linia ferată. Odată cu instalarea “democraţiei”, porţile Vestului s-au deschis şi pentru ei. Prima destinaţie: Germania. Din furat, cerşit, alba-neagra şi alte “munci” asemănătoare, s-au întors acasă cu bani. Ar fi putut să se stabilească oriunde… Au preferat să revină la Ţăndărei. Dar nu în cartierul Strachina, ci în buricul tîrgului. Peste noapte, oraşul s-a umplut de palate ţigăneşti. Lîngă biserică, lîngă Primărie, lîngă şcoală, lîngă Poliţie. Odată cu palatele au apărut şi primele maşini bengoase. Iar ţiganii, care pînă mai ieri, nu aveau voie să treacă linia ferată sau să intre în birt, s-au transformat în “oameni de afaceri”. Care aruncau cu bani în stînga şi în dreapta. Şi, odată cu trecerea timpului, banii parcă făceau pui. Cei mai “de vază” erau membrii clanului Dimitrie. Dar nu erau singurii care, treptat, au pus stăpînire pe oraş. Pentru că mai erau şi alţi cîţiva băieţi deştepţi, toţi ţigani: Radu Constantin zis Titi Aghiotantul, Cirprian Nicolae alias Poligrad, Marin Nicolae poreclit Nea Mărin Miliardarul, Traian Radu zis Traian Ţiganul, Nicolae Radu zis Talianu, Mircea Nicolae alias Bocioc. Cum oraşul era prea mic pentru atîţia pretendenţi la glorie, soluţia a fost găsită rapid: şi-au împărţit judeţul în zone de influenţă. Nici n-a fost prea greu. Pentru că locurile de muncă au dispărut treptat, iar ei erau singurii care mai aveau bani. De la cumpărarea de proprietatăţi imobliare pînă la cumpărarea de oameni a fost doar un pas. “Ca să pleci din ţară, tiganii ne cer bani cu dobanda. Pentru o sută de euro trebuie să plătim două sute. Dobânda e ban la ban. Şi de unde să îi iau eu? Oamenii care iau bani cu dobândă şi nu pot restitui împrumutul nu le rămâne decât să işi încredinţeze copiii în mâna interlopilor, care, la rândul lor, îi trimit la cerşit. Destinaţia… Marea Britanie. Interlopii îi amăgesc pe oameni că le va trimite copilul banii câştigati acasă, pentru a putea supravieţui, dar numai după ce plătesc împrumuturile făcute de părinţi. Dar realitatea este alta. Banii colectaţi din cerşit nu mai ajung la familia înglodată în datorii”.
Cutremurătoarea mărturisire a fost făcută în anul 2008 chiar de una dintre membrele comunităţii din Strachina, pentru Jurnalul Naţional.
Autorităţile se fac că plouă
Şi dacă lucrurile au ajuns să fie date “pe goarnă” presei chiar de către cei care respectă cu sfinţenie legea tăcerii, e puţin probabil ca reprezentaţii legii să nu fi ştiut nimic. Nu era doar faptul că mîna de ţigani înavuţiţi stabilea cine, ce, cînd, cît şi cum are voie să facă, dar cazurile de copii mutilaţi sau cu acte falsificate, descoperiţi în Anglia în timp ce erau la cerşit sau comiteau furturi mărunte, deveniseră tot mai frecvente. Iar anchetatorii englezi au stabilit cu certitudine că “baza” este la Ţăndărei. Şi au transmis informaţiile omologilor din România.
Degeaba. Pînă cînd nu au venit cei de la Poliţia Metropolitană şi de la Europol, românii n-au mişcat un deget. Iar pe 8 aprilie, cînd au împînzit Ţăndăreii, au spart uşi, au culcat lumea la pămînt şi au răscolit casele, ca un făcut, principalii “suspecţi” au fost de negăsit. În ce-i priveşte pe copiii – victime, nimeni nu pare preocupat să afle ceva despre ei.