Ciudat. Nu l-am cunoscut pe pianistul Radu Lupu. Acum, la mult timp după moartea lui, l-am aflat în mine. Era undeva, mic, neconcret. Era acel ceva ce nu se vede. Se simte.

Refuza aplauzele.

Căuta esența. Adevărul lui.

Și eu pe-al meu. El nu l-a găsit. Nici eu. Căutăm mereu.

Există în România ceva asemănător: domnul Președinte. Fără alcătuirea-i de idiot ar fi, și nu exagerez, singurul legionar autentic.

Cine și-ar fi închipuit că  România va fi în istorie primul și singurul stat aiurea pe glob?

Sunt sigur că domnul Președinte nu va călca peste ceea puțini oameni au în lume: statornicie din naștere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.