Tolstoi, cât era el de Tolstoi, la bătrânețe, a luat drumul pribegiei. În hainele-i ponosite, doar cu vocea rațiunii și un pumnișor de gologani. Căra cu el, în spate, o slugă. Singur n-ar fi încăput nicăieri. Sluga era pricepută la tot ce privea gologanii.
Nici în zilele noastre, nu ești primit undeva fără slugile eterne. Noutatea se ascunde în Parlament, în Guvern, în fotolii. Ele, slugile, nu sunt întotdeauna proprii. Sunt confecționate în partide. Se numesc deputați sau ceva asemănător.
Este explicația prostiei care macină Parlamentul, partidele și restul. Prostia se cumpără în talciocuri ieftine. Devii deputat cu bacșiș, și el cumpărat tot mai ieftin de membrii de partid.
Cum ar putea înțelege, astăzi, colegii lui Marx – cu doctrine culte, filozofice -, cum a fost posibil ca în alegeri libere să câștige un neam-prost? Și acesta să cheltuiască bugetele țărilor sărace, ca România, în excursii scumpe, nearuncat la zdup?
Cum, Doamne? Cum, Doamne, un prost ca Biden a ajuns președintele S.U.A.?
