Nici una, nici alta, desigur.

Iată că noroadele, fără glumă, au dreptate. Și-odată cu noroadele, culmea!, au dreptate și cei care au cotropit puterea. Și mai mult încă: nimic nu mai poate fi schimbat.

Toate revoluțiile au modificat doar felul de relații. Oamenii au rămas cum s-au născut și așa vor rămâne mereu. Revoluțiile au fost confiscate și vor trăi în veci confiscate. Respectiv, vor fi farse.

Plăceri de piață.

Există, totuși, și ceva sigur. Teoretic, nimic nu rămâne ce este. Ăst din urmă adevăr are la cherem întinderea numită eternitate.

Pentru început, nu vă pierdeți vremea în proteste. Sau în păcăleala botezată „afirmarea adevărului”. Și păcăleală rămâne atâta vreme cât adevărurile sunt sulițele romanticilor.

Și pentru că orice trebuie să aibă un început, reveniți în numerele următoare. Începutul nu-mi aparține, totuși. Exista de pe vremea veșniciei și a dialecticii.

Nimic nu e nou în lume!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.