Da. Gândacii. Gândacii de bucătărie. De ce există?… Cum apar?… Ce vor?… La ce bun o discuție? Apar și mor, și gata. Omul, nu-i la fel? Apare, crește și moare. Și așa la infinit. De ce-ar exista încă o lume? Ca să ce? Ecclesiastul însuși, cu logica de pe vremea lui, a zis: trăiește clipa! Normal! Ce dracu să faci altceva? Să te sacrifici ca să fie mai bine? Să fie mai bine pentru cine, știind că răspunsul e imposibil de aflat? Cei aflați deja la putere, ar risca să dea puterea ca să le fie bine altora? Conchidem firesc, zic eu, că în lume nu există la putere ins care să se gândească la mine, la copiii mei… La naiba cu teoriile, cu partidele, cu geniile! El și ai săi, și atât! Iată prima oară când în oameni poate funcționa sentimentul de solidaritate absolută. Toate celelalte solidarități se subțiază și mor.

Dar, vai, am scris deja 12 rânduri! Voi reveni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.