Pe drumul lui Zarathustra, găsit-am vorbele mele: „Mă las pradă înșelăciunii, spre a nu mă sinchisi de înșelători”.
Imposibil, fără îndoială. Înșelăciunea este una din roațile motrice ale existenței sistemului… Dar, măcar, iată, nu mai sunt singur.
Călătorul meu zice mai mult. Îl reproduc liber: N-ai cum să te ții la suprafață decât călcând printre/peste înșelători. Ca să rămân eu însumi, aș avea nevoie de o ancoră afurisită, altminteri aș fi răpit în sus și dus aiurea.
Rețin: de veacuri, suntem ținuți la suprafață de o ancoră folositoare tuturor indivizilor.
Care ar putea fi?
Descoperirea este a țării care țintește vârful piramidei: SUA.
De ce SUA?
În zilele noastre, vârful piramidei nu este de capul său. America are în preajmă o gașcă pretențioasă: UE.
Atât unii, cât și ceilalți, au nevoie se sclavi.
Respectiv de toți scavii planetei, în mod egal.
Unde-i piedica? Respectiv unde-i ancora care întrerupe egalitatea?
Ancora se numește patrie.
Desființezi patria, teoretic nu mai există ancore. Nu mai există ancore, gașca poate folosi în mod egal sclavii planetei.
Calea unică: libertatea migrației.
