12 rânduri/O lume de piramide

Ca să vezi ce-mi trece prin cap! Îmi propun să nu mai ard gazul cu vorbe scrise și mă reped imediat la calculator. Și scriu, și mă întreb ce-am pățit? N-am „pățit”, sunt, totuși, un erudit! Mărunt, dar erudit într-o puzderie de erudiți. Fiecare puzderie cât o piramidă. Aleg din piramidele din deșert pe aceea ce-mi folosește atunci. Chiar și așa, sau tocmai de-aia, sunt contrazis. Alte și alte piramide. Și iarăși îmi zic: la ce bun să mai scriu? Respectiv, eu nu mai doresc să ridic piramide. Și mă trezesc cu ele în pat.  Și evrika! Nimic nu se pierde. Mă laud cu modestia. Și dă-i cu modestia. Sunt atacat de piramidele cu modestie. Și țip, și nu mă aude nimeni. S-a scrântit lumea. Cel ce a gândit-o n-a gândit-o. N-a găsit altă sămânță. Ca la fluturi sau… și așa mai departe. Înapoi la Biblie: fericit cel sărac cu duhul, căci a lui este împărăția Cerului! Spasiba!