12 rânduri/Pace monstruoasă

Pace în țară. Una neobișnuită în ultimii 30 de ani. În anii mai vechi, pacea ascundea regimul dictatorial. Să fie și astăzi la fel? Prima deosebire: astăzi, intri în politică țintând bogăția. O adeverește realitatea. În politică intri sărac și pleci bogat. E singura regulă fără excepții. Lipsa altercațiilor, aparent inerente, indică motivul păcii neobișnuite: toți sunt rostuiți. Dacă ne-am grăbi, am afirma că isprava aparține Președintelui. Așa să fie? Președintele, ani mulți, a fost brațul discordiei. Ura sa era una veritabilă. Ura nemțește, nazist. Ce ura? Ura o doctrină. Dar… Doar că proprietarul șepcii prezidențiale avea nevoie, pentru a-și atinge scopul, de siguranță în zona bazelor sale militare. A înfrânge Rusia încercaseră mulți. Interesul s-a ivit fantastic de îmbietor: Ucraina. I-a dat șansa să se confrunte cu marele dușman, Rusia, fără morți proprii, doar cu armamentul care oricum trebuia modernizat. Războiul rece s-a încălzit brusc. La alimentarea furnalelor: niște neica-nimeni: Zelenski, Iohannis…