Lumea bună își declară magistral solidaritatea cu poporul ucrainean. Să fie, oare, expresia simpatiei? Într-adevăr, poporul ucrainean n-a dus-o niciodată mai vârtos ca astăzi. La fel ca mai marii de la noi cu pensiile speciale.
Cu cât pensiile sunt mai speciale, cu atât e mai greu să abdici de la ele. Cu cât războiul e mai trâmbițat, cu atât ajutorul pentru ucraineni este mai pompos.
Întrebarea este: Cine renunță la gloriosul război? Cine predă pensiile doldora de avantaje?
Sau, și mai concret: Cine e prostul care, după cheltuielile exorbitante pentru război, să zică „pas”? Cine e naivul care să piardă profitul de miliarde?
Dar mai ales, cine renunță la bătălia pentru supremația lumii?
