Prima oară i-am mulțumit când mi-a dat voie să-l plătesc pe profesorul de istorie. Atunci, m-am îngrășat cu trei kilograme de înghețată. Îi sărăcisem pe babaci. Profesorul de istorie era surd.
Astăzi îl voi blagoslovi pe cel ce a inventat alegerile libere. Nu e ziar de unde să nu pot culege, zilnic, kilograme de înjurături, una mai inventată decât alta. Nu mi-au plăcut niciodată înjurăturile. Nu-mi plac nici astăzi: le gust pentru aroma intelectuală. Minuni de scriitori cum nu știam că există. Nistorescu mi-a fost coleg. Nu-l știam atât de năpraznic; îmi aduce aminte de un alt coleg, Vadim Tudor. Ce-i drept, pe acesta din urmă, nu-l întrecea nici Rareș Bogdan. Nu-l umilea nici măcar presa americană cu ale ei comploturi criminale – multe rusești…
Mint, desigur. Nici să mor de foame nu mi-ar plăcea.
Iar mint. În alegerile libere nu există minciuni. Sunt apărate de chestia numită libertate, prin Constituție.
