Însemnarea mea din urmă „Noi și gândacii de bucătărie” lasă locul în prim-plan doamnei Marion Le Pen. Deunăzi, aceasta zicea: „Uniunea Europeană e o teorie fără coloane de susținere, fără rădăcini, fără suflet. Ucide rosturile milenare”.
În eseul meu ziceam ceva asemănător în străfunduri: lumea gândacilor nu este creația unui Dumnezeu. Este produsă de murdărie. Lumea omului își are rădăcinile în păduri și ape curgătoare, într-un alt fel de viață. Una cu solidaritate, eroism și Feți-Frumoși. Este un amestec de biologie și rațiune.
Suitorii în vârful acestei vieți desenează o lume având susținere într-un singur pilon: interesul egoist. Nu mai poate urca. Nu mai poate sări. Pasul următor este și singurul: cel al prăbușirii. Urmează un alt om, dintr-o sămânță propice naturii care să se nască?
