Dilemă milenară: oul sau găina? Norodul sau intelectualul? Cum e oul e și găina. Cum e găina e și oul. Nu se poate altfel. Cum e Pleșu la fel este și poporul. Cum e poporul e și Pleșu. Luăm seama la intelctuali care se dezic de poporul în care s-au născut. Lui Liiceanu îi este rușine cu poporul român. Poporului german îi este rușine cu Dolfi Hitler. Și totuși, fără poporul român n-ar fi existat Liiceanu. Fără Hitler n-ar fi existat momentul în care a răsărit cea mai dezgustătoare țară din istorie. Cum e poporul așa e și Liiceanu. Cum e odrasla Hitler este și Germania pe care a păstorit-o. Cum ziceam: nu se poate altfel.
Andrei Pleșu descrie românul – și se fălește cu „descoperirea” lui – ca fiind unul, dacă nu cel mai înapoiat din Europa, nici prea departe de acest loc. Și are dreptate. Puțini intelectuali din lumea asta își desciu propoarele în culorile cele mai negre. Atâta prostie cum afișează elita intelectualității române rar mai vezi astăzi. Dar nu numai intelectualii…
Îmi duc zilele printre inși cum n-am crezut că viețuiesc aievea. Deunăzi, o vecină aduna cu mânuțele ei frunzele de lângă gard și le azvârlea la vecin. Ura care o macină permanent o încredințase că este victima vecinilor care au lăsat pomii să-și scuture frunzele în grădina ei.
Suntem, iată, un popor de rușine. Domnul Pleșu nu se vede desprins din coasta lui, a acestui popor. El e extraterestru. Întrebarea rămâne totuși: un popor de rușine, ce fel de intelectuali dospește?
