Nu mi-am propus să scriu o lecție de istorie. Nici nu mă pricep prea bine la asta. Dar pentru cei care nu au aflat, sau „au uitat”, am să reamintesc doar atît: la 1 decembrie 1918 are loc, în sala Casinei din Alba Iulia, Adunarea Națională, cu participarea a 1.228 de delegați (deputați) aleși. Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român, declară Adunarea Națională de la Alba Iulia „constituită și deschisă”. Vasile Goldiș rostește cuvîntarea solemnă, încheiată cu un proiect de rezoluție, care începe cu cuvintele: „Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”.
Pe vremea cui se întîmpla asta? Pe vremea regelui Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României. Adică pe vremea cînd România era condusă de un neamț. El a știut să pună mai presus de toate interesele poporului pe care îl conducea. Chiar dacă pentru asta (dar nu numai, într-adevăr) a fost exclus din Casa Regală de Hohenzollern. Și la acel 1 decembrie, pe Câmpul lui Horea, peste 100.000 de oameni sărbătoreau unirea celor de un neam și un grai.
Ce s-a ales azi de toate astea? Azi, cînd românii sînt mai dezbinați decît oricînd. Cînd, la toate nivelele, se poartă un adevărat război civil. Dar, mai ales, cine a reușit să-i aducă pe români aici? Tot un neamț. Care, asemenea regelui Ferdinand, se află tot în fruntea țării. Dar care, NICIODATĂ n-a știut altceva decît propriul interes. Care, încă de la momentul aburcării în jilțul de la Cotroceni și-a dat arama pe față și a spus clar și răspicat: „Vreau guvernul meu!”, „Vreau partidul meu!” Și pentru că voința lui nu s-a împlinit, a dat la iveală întreaga măsură a abjecției sale. Fără să țină seama că este președintele tuturor românilor. Ceea ce dovedește că nu etnia contează, ci caracterul omului, șira spinării, verticalitatea. Pentru că, așa cum știm, Johannis, atunci cînd i-a căzut bine, a ieșit în stradă și a îndemnat lumea să răstoarne guvernul și ordinea de drept. Ba, dacă e să credem „gurile rele”, n-ar fi străin nici de moartea a cîteva zeci de oameni într-un incendiu colectiv. Totul ca să-și atingă scopurile, să scape de toți cei care nu fac sluj în fața lui.
Iar această atitudine a fost ușor și rapid preluată de mii de oameni care nu par în stare să gîndească nici măcar o clipă cu propriul cap, care nu vor să audă decît ce le convine, convinși că în acest fel pot să intre în rîndul „elitei”. Pentru că în prezent, în România, există, practic, doar două categorii sociale: slugi și stăpîni. Iar cei care-i cîntă în strună lui Johannis speră că făcînd asta vor ajunge și ei cîndva să fie considerați stăpîni. Și, în timp ce-și servesc stăpînul cu umilință și slugărnicie, nu ezită să se dedea la cele mai mîrșave acțiuni împotriva „dușmanilor”. Ei sînt aceia pentru care nazistul Johannis a clamat de la tribuna Parlamentului, cu ocazia discursului ținut pentru Centenar: „Ascultați vocea românilor!” Adică a românilor care ies în stradă la îndemnul său: Bot, Dide, Tudor Chirilă,Teniță etc, etc… Inclusiv în Ziua Centenarului, cînd au de gînd să facă miting în Capitală și să le întoarcă spatele jandarmilor la Sibiu. Restul românilor, care și-au spus cuvîntul cu ocazia alegerilor, pentru președintele României, nu există!
Și dacă tot veni vorba despre parlamentul României, ar mai fi ceva. Acesta, parlamentul, este compus, după cum se știe, din membri ai partidului aflat la guvernare, din membri ai opoziției și cîțiva rătăciți, așa-numiții neafiliați. Nu știu cum se face, dar, deși tot timpul își clamează, la grămadă sau fiecare în parte, dragostea pentru neam, pentru popor și pentru țară, cel puțin în ultimii 25 de ani, dacă a fost făcută o propunere care viza binele celor mulți, NICIODATĂ parlamentarii nu și-au dat mîna. Orgoliile au contat mai mult…
