Cîțu în prim-plan – cuminte, lins și curat

Iată-l pe Cîțu din nou în conferință de presă. Promite marea cu sarea. O foame crește în mine, ascultându-l. Conștiința lui seacă îl împinge să se descotorosească de paznicii vorbelor. Minte gingaș. Dintotdeauna, pe cel ce minte neîntrerupt îl paște primejdia de a-și pierde rușinea. Mi-e foame de rușinea lui. De atâta parșivă nerușinare a făcut bătături pe limbă. Promisiunea lui cea mai măruntă, ca și aceea cât muntele, e formulată în aceleași cuvinte: „Noi, liberalii, vom face și vom drege. Așa să ne ajută Dumnezeu!” Sigur, a promite e nobil. E bine să torci la umbra crucii. Zeci și zeci de miliarde din buget au fost hăpăite de guri lacome. Dumnezeu nu i-a prea ajutat. Ei au vrut, dar i-au împiedicat pesediștii. Mi-e foame de o singură slovă dreaptă din gura lui și, astfel ostoită, foamea mea să se metamorfozeze în încredere. Dar mortul de la groapă nu se mai întoarce. Rămân slovele mai-marelui lor: mințiți, promiteți vrute și nevrute, lăudați virtutea, n-o urmați; adevărul e la cheremul presei. Aveți grijă de Mass-Media și adevărul vă aparține!