Un film cu oameni-oameni: Maybe Baby 2. Patru tineri. Doi bărbați și două femei. Două cupluri. Femeile nasc un băiat și o fetiță, în același an. După doi ani află, dintr-un motiv pe care nu l-am reținut, că au fost încurcate actele. Ca să vezi năzdrăvănie, năzdrăvan de posibilă. Fiecare dintre copii apaținea familiei celeilalte. Frumoși amândoi. Aceleași simțiri le aveau și băiețelul și fetița: nevoie de prietenie, iubire, fericire, dăruire, devoțiune, onoare, curățenie sufletească, curaj, îndrăzneală. Cam tot ce este înscris în legile naturale ale omului. Fiecare cuplu iubea ambii copii. Nu accepta niciunul să renunțe la fiul sau fiica celuilalt.
A început vrajba. Și încă ce vrajbă se născuse între ei! Odată cu vrajba le-au ieșit în cale Ura, Invidia, Răzbunarea, Minciuna, Războiul… și toate celelalte însușiri ale omului matur. Până atunci luaseră ușor necazurile, primejdiile și, desigur, tot ce-am enumerat mai sus. Luaseră necazurile, atunci când erau departe, ca pe o posibilă durere pe care o găseau suportabilă.
În jurul lor șuierau, acum, bice, înjurături, zvonuri, amenințări. Oriunde se aflau, relele îi încojurau cu vuietul lor.
Observ, azi, că oamenii din jurul meu sunt asemenea celor de mai sus.
Am numărat pe degetele de la mâini, chiar și pe cele de la picioare, motivele. N-am găsit nici unul. Până am ajuns la avere. Și astăzi, la bani. Noua credință.
Cât va mai dura? O mie de ani? Doar o sută? Poate mai puțin? Aflăm, poate, la anul?
