Nedumirirea m-a adus din nou în realitate. O precizare: dacă aș fi Andrei Pleșu sau oricare alt calofil, aș fi sugerat, elegant, rafinat, că tot ce va urma va fi rupere de gura lumii. Eu am nedumiriri, fiindcă nu am altceva. Mă întreb de la o vreme ce pisoii mei i-a apucat pe securiștii lui Iohannis să azvârle în România dihonia cu Rusia? Românii n-au fost proruși nici pe vremea lui Dej; ca să nu-l mai amintesc pe Ceaușescu și ai săi.
Îmi amintesc altceva. Îmi revin în minte imagini, avocățisme, și o intervenție a doamnei Ana Blandiana, Blandania, cum îi spun cehii. Delicatețea-sa zicea: n-am de ales, între Vadim Tudor și Ion Iliescu, eu voi vota cu Iliescu.
M-am pleznit peste frunte și-am zis: asta trebuie să fie. Dacă, Doamne ferește!, împrejurările se vor suci în așa fel, încât să ajungem să alegem între țigani și unguri, volens-nolens, vom vota cu ungurii.
E simplu: vreți să votăm cu Iohannis, aducem în fața dihonia, ciuma roșie – Rusia – comunismul contra drepturile omului din Uniunea Europeană. Vom avea obligatoriu contra ciuma roșie pe toții Becalii și compania cu aceeași simțire intelectuală.
Io cu cine votez?
de Nicolae Cristache pe 13 iulie 2019 1073