Simona Matei a distribuit pe FB următoarea zicere a lui Eliade:
„Gândiți-vă cât timp pierdeți cu oameni care nu vă înțeleg, câtă afecțiune risipiți pentru oameni care nu simt – iar pentru cei foarte puțini, care vă sunt adevărați frați, nu găsiți decât câteva minute, câteva zâmbete, câteva vorbe goale. Tot ce e mai bun în noi îl dăm oamenilor care n-au ce face cu darurile noastre”.
Deci, tot ce e mai bun în noi îl dăm oamenilor care n-au ce face cu darurile noastre.
Adevărurile acestea vechi au fost păstrate între coperți biblice. Le-am citit ori simțit pe pielea noastră. Și totuși au rămas la fel peste timp și vor rămâne la fel mereu, mereu…
Valoarea darurilor noastre are astăzi o singură unitate de măsură: ratingul. Minciuni sfidătoare, ticăloșii aiuritoare, diversiuni josnice, crime odioase, baliverne penibile, gânduri meschine, găselnițe puerile sunt vândute la prețuri de nestemate. Prin rating. Curvele, criminalii, neamurile proaste, bădăranii, primitivii țin prima pagină. Adevăruri salvatoare, sentimente unicat, dar câte și mai câte lucruri bune sunt șterse de rating cu putere de tsunami! N-avem cum să le apărăm!
Și totuși o putem face. Ca să ne întoarcem la frații cei adevărați, putem alege calea patriei de cuget (Seneca). Pe cei zece, cincisprezece oameni care simt, au simțit ca noi în scurta vârstă a lumii. Cu ei nu ne mai pierdem timpul, nu ne mai risipim afecțiunea… O lume opusă like-urilor.
