Mărturisire la beție

Sunt un produs al clasei muncitoare din România. Tatăl meu a fost tâmplar. Dacă proletariatul n-ar fi ajuns la putere, rămâneam un bâlbâit… Poate director la Biblioteca din comună – și asta, ca să mă dau mare, ca orice om. Am iubit clasa muncitoare cu forța destinului – total! Am bătut țara în lung și-n lat. Mai puțin județul Bistrița-Năsăud, scuze! Am strâns mâini, mi s-au strâns mâinile, și am iubit cu nețărmurită sinceritate. Peste tot, din ultimul cătun până la paznicul de la Consiliul județean. Sunt, ca să zic așa, comunist! N-am avut fericirea să-l cunosc pe al doilea comunist. Sunt, și acum, singur! De partea clasei muncitoare. Care clasă muncitoare, magie!, a dispărut. Libertatea a stors din ea totul: neamprostie, hidoșeniile sufletului, ignoranță, agresivitate, prostie. Clasa muncitoare din România este tot ce ni se putea întâmpla mai rău.