Citesc într-un ziar: cineva din străinătate oferă 7 milioane de euro pe un jucător de fotbal. Deci, informația este publicată în presa din România. Și pornesc de la faptul simplu: această informație nu este știre de presă. Fără ca patronul jucătorului  să precizeze cine aruncă așa banii, vestea nu poate fi considerată știre de presă. Ziaristul care a cules-o fie nu este ziarist, fie este cumpărat. Același lucru se poate spune despre conducerea ziarului: fie nu este profesionistă, fie este cumpărată. Nu se poate spune altceva nici despre personalitățile ziarului. Rămâne, totuși varianta că nimănui din presă nu-i pasă că, în felul acesta, continuând și extinzând aria pe care se întinde,  este alterată conștiința unui popor întreg. Îndrăzneala ziarului de a nu-i păsa vorbește despre un adevăr imens, unul național: împuțiciunea ei nu deranjează nasurile din nicio instituție a țării. De la Guvern și Președinție, la Parlament și publicul larg etc, etc. Și asta pentru că trăim într-o lume stricată de sus până jos. De la stânga la dreapta. Nu mai suntem popor, nu mai suntem țară. Suntem o hazna cu puternici îmbogățiți din nesimțire umană, cetățenească. Repet, am pornit de la un fapt simplu. Întinderea și înălțimea adevărului său n-au margini, nici oprire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.