Raed Arafat, cu noblețea-n par

Veniseră, nopți la rând, pe un ger de crăpau pietrele, sute, mii, chiar zeci de mii de cetățeni să-l ocrotească pe cel primit în sufletul și-n comunitatea lor, pe sirianul Raed Arafat. Viteazul medic, apostolul neînfricat.
Astăzi, chelia sa, altădată trezind instantaneu adorație, cutreieră toate posturile de televiziune. Cu verb răspicat, același ca pe vremuri, gura sa perorează astăzi în apărarea unui guvern insolit. Cu argumente din logica lui Tândală, anunță catastrofe fabricate în laboratoare nu excesiv de curate.
Arta folosită, aceea a interpretării statistice, pogoară din obiceiurile dictaturilor cele mai obraznice. Cifre, cifre… O mie de morți… Pe ce căi? În ce zone? Cine atestă? Ce măsuri au fost încălcate? De către cine? De ce niște greșeli ale unor persoane atrag anatema asupra întregii populații? Insul acesta cu față nouă jignește chiar poporul care, când a fost nevoie, i-a sărit în ajutor.