Nimic nu poate fi mai grav, mai periculos și mai distructiv decât isteria colectivă. Crizele singulare ale unui om care și-a pierdut controlul și este în stare de gesturi radicale pot fi anticipate din evoluția patologică a individului, din semne și semnale ușor de interpretat. Individul isterizat de probleme sau nevoi personale se află în confruntare cu sistemul social care îl înconjoară și care îl poate anihila sau izola foarte ușor. Problema se complică atunci când este vorba de mase mari de oameni care reacționează aleator și imprevizibil la amenințările iminente. Unele dintre cele mai grave manifestări ale isteriei colective sunt cele legate de evenimente cu impact major, violent și multiplu asupra unor grupuri sociale, comunități și/sau grupuri familiale. Amenințarea iminentă sau desfășurarea unor calamități naturale ori provocate de om – inundații, cutremure, accidente chimice, pandemii -, poate duce grupuri mari de oameni în pragul isteriei, determinând acțiuni imprevizibile generate de instinctul de conservare. Bomboana de pe coliva ultimelor decenii este teama, uneori viscerală, de eventualitatea unui atac terorist. Posibilitatea ca o mașină-capcană sau un coș de gunoi plin cu explozibil să sară în aer în mijlocul unor aglomerări umane, sau ca un fanatic să deschidă focul într-o gară, o școală ori un bar este din ce în ce mai probabilă, cu atât mai mult cu cât evenimentele  sunt din ce în ce mai numeroase. Celebrul și de tristă amintire 11 septembrie 2001 a acționat asupra fenomenului terorist ca o capsă detonatoare ce a aruncat în aer precara stare de liniște și echilibru instalată după încheierea Războiului rece. Organizații obscure sau deja celebrem precum Al-Qaida, mișcările revendicative ale kurzilor, armenilor, islamiștilor de tot felul, pe lângă acțiunile violente și puternic înarmate ale unor indivizi singulari, dar cu atât mai periculoși fiind greu de depistat la timp, au indus în mod obsesiv ideea că oriunde te-ai ascunde, legat fiind sau nu de revendicările lor, de ce îți e frică nu scapi. Îngrijorarea mulțimilor este, cu siguranță, îndreptățită. Nimeni nu mai doarme fără grijă atunci când află ca un tren a sărit în aer, o mașină capcană a făcut ravagii într-un cartier liniștit sau copilul lui învață la școala unde un dezaxat trage în tot ce mișcă.

Cel mai mare impact al isteriei generale este produs de mijloacele de informare. Tabloidizarea mass-mediei, goana dupa audiență și exclusivitate au dezvăluit, cu scuza că „publicul trebuie să știe”, aspecte sângeroase, ale unor atentate întâmplate, prezentând relatări și imagini fruste, menite ca, involuntar sau nu, să inducă isterie generală, cu consecința imediată că marile mase de oameni nu mai pot fi controlate. Este clasic exemplul povestirii științifico-fantastice Războiul lumilor – Atacul marțienilor care, adaptată pentru radio, a isterizat o întreagă Americă în anii ’50.

Exemplele de isterizare a maselor sunt nenumărate și fenomenul intră în vigoare după fiecare atentat, islamist sau nu. Amintesc masacrul din școala Columbine, exploziile din trenul de la Madrid, atacurile armate de la Paris, criza ostaticilor de la Breslan, criza de la teatrul de revistă din Moscova, autobuzele-capcana de la Tel-Aviv, atacul terorist de la Mecca și multe, multe altele. În toate acestea, fără excepție, o contribuție majoră la stârnirea panicii și apoi a isteriei au avut-o mijloacele de informare în masă.

Informațiile trunchiate, conținând jumătăți de adevăr, imaginile și coloanele sonore măsluite difuzate obsesiv, filmările unor părți de cadavre, toate la un loc sau fiecare în parte, au generat panică și au tulburat apele unei planete și așa în pragul furtunii. Mai trist și mai periculos este faptul că părțile beligerante se folosesc, de multe ori fără scrupule, de puterea penetrantă a sunetelor și imaginilor pentru a-și promova propriile doctrine. Vectorii principali de producere și întreținere a isteriei colective sunt mai ales presa audio-vizuală și internetul prin site-urile de socializare. Cine are dreptate – va întreba cetățeanul – cei „buni” sau cei „răi”? Care sunt cei buni și care sunt răii? Este ca în parabola despre vânătoare – „Aceasta poate fi un sport sau un măcel, depinde de care parte a puștii te afli”.

Cineva spunea: „Nu poți anticipa și preveni atacurile. Nu reușești decât să alarmezi populația, iar efectele panicii pot fi mai rele decât cele ale atacului propriu-zis. Până la urmă, panica populației este și ea un atac terorist”. Există voci, mai ales din direcția mass-mediei, care din prezentarea haosului trăiește, ce argumentează că educația poate preveni isteria colectivă. Nimic mai greșit; isteria colectivă este generată de porniri atavice înscrise în codul genetic al ființei umane; educația o poate stăpâni în proporții minime. Primează instinctul de conservare individual și cel al conservării speciei  – acestea produc frica, fenomen extrem de greu de controlat și capabil de acte de eroism sau de lașitate. Există teorii care susțin că la terorism este necesar un răspuns agresiv. Dacă inamicul aruncă în aer o casă, noi îi demolăm un cartier întreg. Dacă distrug ei un cartier, noi le radem de pe suprafața pământului un oraș. Dacă fac una cu pământul un oraș, atunci le transformăm întreaga țară într-un teren viran. Am putea pune întrebarea „ce este greșit în sistemul legal de soluționare a unui atac terorist care s-a produs deja?” Am putea răspunde că oferă agresorilor o tribună de la care să-și prezinte revendicările și ideologia. Ce ne facem însă cu marile puteri care, folosind ca instrument mass-media, bagă bățul prin gard pentru a stârni dulăul de dincolo, uitând că poarta e deschisă?

Sigur, tactica pământului pârjolit nu rezolvă problemele în cazul fanatismului religios sau a revendicărilor de natură etnică; ultimul supraviețuitor va fabrica și el o bombă și, cu ultimele puteri, va face rău adversarului, declanșând o altă isterie colectivă. Oricum, istoria și, mai ales, prezentul imediat ne-au învățat că vechii romani aveau dreptate când spuneau: „si vis pacem para bellum”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.