Adio şcoală! Adio educaţie! Pentru prima oară de cînd există învăţămînt românesc şcolile au închis porţile. Peste 5000 de profesori din întreg judeţul Buzău au refuzat să mai intre la clase şi au declarat grevă pentru că nu şi-au primit nici pînă acum salariile pentru luna februarie, iar pentru ianuarie li s-au dat doar o parte din bani. În acest timp ministrul Funeriu a ieşit la rampă şi a certat cadrele didactice că instituie stare de panică în rîndul elevilor şi al părinţilor “în mod absolut nejustificat”. Pentru că, a dat ministrul asigurări ferme, “nu există nici un fel de probleme, avem bani pentru plata tuturor salariilor”. Sau poate că ministrul a spus adevărul, adică are bani, dar nu vrea să plătească salariile?
Cum o fi, cum nu, cert e că pe 16 martie, anul Domnului 2010, cele 160 de şcoli din judeţul Buzău s-au închis, iar cadrele didactice au anunţat că se află în grevă pînă vineri.
Că profesorii au tot dreptul să protesteze nu există nici o îndoială, din moment ce au muncit şi nu au fost plătite. Ce se întîmplă, însă, cu elevii? Ei ce vină au? De ce trebuie să întrerupă elevii de clasa I învăţarea alfabetului? De ce trebuie să recupereze “altă dată” orele pierdute elevii care anul acesta dau “bacul”? De ce nu au ceilalţi colegi ai lor dreptul să parcurgă toată materia?
Nu că aceştia, elevii, s-ar da în vînt după carte, mai cu seamă că fiecare ministru al aşa-numitei Educaţii (inclusiv interimarul Boc) a avut grijă să bulverseze sistemul de invăţămînt. Dar, de bine de rău, cîte ceva tot mai apucau să înveţe.
Şi dacă tot s-a dat startul la greve în acest sector, e puţin probabil că lucrurile se vor opri aici.
De aceeaşi părere este şi deputatul PNL, Alina Gorghiu, primul politician care a reacţionat la această situaţie.
“Fără precedent: lipsa banilor închide şcolile
Cer public o declaraţie din partea domnului ministru Daniel Funeriu în legătură cu situaţia de la Buzău, pentru că asistăm la un fenomen fără precedent: şcolile au închis astăzi porţile, în semn de protest faţă de încălcările legislaţiei de către Ministerul Educaţiei şi imixtiunea în deciziile judecătoreşti definitive.
Până în acest moment, singurul răspuns pe care l-a putut concepe ministerul, prin vocea purtătorului de cuvânt şi nu a ministrului, a fost acela că se va rezolva situaţia, iar sumele de bani datorate se vor plăti. Este un răspuns standard, pe care sindicatele din învăţământ l-au mai primit.
Este evident că precedentul creat la Buzău va atrage şi alte manifestări în forţă ale nemulţumirii generale şi este important de văzut ce reacţie va avea ministerul de resort. Promisiunea unei viitoare întâlniri cu reprezentanţi ai Ministerului Muncii nu poate calma spiritele, în condiţiile în care finanţarea pe cap de elev s-a dovedit o decizie neinspirată, cu atât mai mult cu cât este deja în aplicare din ianuarie 2010, deşi era anunţată ca fiind parte a programului de restructurare care demara în septembrie 2010, odată cu disponibilizările masive.
După toate aparenţele, situaţia fără precedent pe care o traversează învăţământul românesc nu poate fi gestionată de ministrul Daniel Funeriu, care a avut tot timpul să limiteze efectele reducerilor salariale. În schimb, domnia sa a considerat nimerit să prolifereze un comportament nedrept faţă de cei din educaţie, mergând până la a păstra în funcţii directori ilegali şi de a tolera decizii care încalcă drepturile angajaţilor din şcoli şi licee.
Partidul Naţional Liberal a respins cu tărie politica PDL de a colecta venituri la bugetul de stat prin adunarea leu cu leu a unor sume din reduceri salariale, nealocarea burselor şcolare sau a alocaţiilor pentru copii.
Economia românească are nevoie de stimularea mediului de afaceri, de relaxare fiscală pentru a produce şi a constitui bază de colectare, nu de cârpire a unor găuri din buget la modul acesta despotic”.