Desi au incalcat legea in mod grosolan, desi au pus in pericol chiar economia nationala, magistratii -judecatori si procurori-, au invins. Vae victis! Da, vai celor invinsi, pentru ca magistratii, odata ce au constatat ca ei sint, de fapt, singura PUTERE in stat, mai vor.
Sa vedem, pentru inceput, ce au cistigat:
-salarii mai mari decit orice alta categorie profesionala bugetara;
-adaus de 25% in salariul de baza pentru risc si suprasolicitare neuropsihica si alt adaus, de 10%, tot in salariul de baza, pentru confidentialitate;
-in plus, tot de la 1 ianuarie 2010 vor primi inca 25 %, ca spor, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica si alti 5%, pentru ceea ce au deja inclus in salariu, respectiv, sporul de confidentialitate.
Ce mai primesc magistratii, si nu doar de la 1 ianuarie 2010, ci de ani buni?
-decontarea saptaminala a calatoriilor -indiferent de distanta, de mijlocul de transport folosit si de clasa aleasa-, pentru deplasarea la si de la domiciliu, daca isi desfasoara activitatea in alta localitate;
– contravaloarea chiriei calculata pentru preturile practicate la hoteluri de trei stele (desi, in cele mai multe cazuri Ministerul Justitiei are “parteneriate” cu alte institutii ce beneficiaza de camine si isi cazeaza cel putin o parte dintre salariati in aceste camine, la preturi modice, sau chiar gratis);
-telefoane mobile platite de institutie (mai ales pentru cei de la CSM), fara limita de plafon;
-decontari pe toata linia pentru deplasarile facute in strainatate (si unii, Doamne, au tare multe!), la care se adauga o diurna consistenta;
-sporuri de conducere, de management, de, de, de…
Revenid la sporurile abia aprobate de Cabinetul Boc si trecind peste noua incalcare a legii prin faptul ca magistratii sint platiti de doua ori pentru aceleasi lucruri, este cel putin ilara acordarea banilor pentru confidentialitate. Adica este platit un procuror pentru ca nu da informatii presei (de exemplu) despre probele aflate la dosar? E platit un judecator pentru ca nu vorbeste despre dosarele aflate in curs de judecata cind ponderea o detin sedintele publice? In ce consta confidentialitatea cind la unii discretia face parte integranta din “fisa postului”, iar la ceilalti nu se justifica? Deci care e ratiunea acordarii acestor bani?
Iar daca vorbim despre sporul de risc… Care risc, mai ales in cazul judecatorilor? In timpul sedintelor de judecata acestia sint cel putin la fel de bine paziti ca si seful statului. (A, ca ar putea fi asteptati in afara programului de o ruda nemultumita a unei persoane arestate? Face parte din riscurile asumate, dar putin probabile, ale meseriei). Riscul de a da o solutie corecta intr-un dosar? Riscul de a primi mai putini bani decit si-au propus pentru a-i scoate basma curata pe unii autori de fapte grave impotriva carora exista dovezi de nezdruncinat? Riscul de a dispune eliberarea “temporara” a unor infractori grei pe motiv de “puls la mebrele inferioare” – vezi cazul Duduianu, 1993; sau pentru “atrofierea organelor genitale” – Danut Udila, 1998, pentru ca acestia sa se faca nevazuti, iar apoi statul sa cheltuie sume uriase de bani pentru citarea, cautarea, prinderea si aducerea lor in arest (atunci cind se intimpla sa fie prinsi)?
Dar, cum spuneam, magistratilor nu le ajung toti banii si facilitatile pe care le-au obtinut prin presiune, amenintare si santaj. Ei mai vor sa li se promita in scris atit de catre Executiv, cit si de catre politicieni ca le vor fi asigurate, chiar pe termen lung, bugete suficiente pentru salarii, dotari, consumbile, logistica, sedii corespunzatoare etc, dar si anagajarea de noi oameni in sistem “pentru a face fata volumului urias de munca”.
Si astfel, ne-am intors de unde am plecat. Adica la greva magistratilor care dureaza de mai bine de o saptamina. La acel moment ei au decis sa nu mai intre in salile de judecata decit pentru procesele “de urgenta”, iar programul de instanta sa fie doar pina la ora 14.30, urmind ca pina la ora 16.00 sa delibereze si sa dea solutii pentru cauzele judecate (adica unul adus cu propunere de arestare, de exemplu, caz in care judecatorul oricum s-a pronuntat pe loc). Ce s-a intimplat cu restul dosarelor? Simplu. Au fost aminate cu cite doua, trei sau chiar mai multe luni, pentru ca “fara sa fim platiti corespunzator, nu putem sa facem fata volumului mare de activitati”. E interesant de aflat daca odata cu primirea noilor salarii va creste si puterea de munca a magistratilor.
Pina atunci, insa, asistam la consecintele dezastruoase ale protestului. Ponderea, in aceasta perioada o detin litigiile comerciale. Iata cum prezinta situatia, in cuvinte simple si la obiect, prin intermediul unui comunicat de presa, Monica Paraschiv, director la Transilvania Recuperari Creante Cluj-Napoca:” Actuala criza din justitie are ca efect imediat prelungirea perioadei in care firmele pot obtine in instanta hotarari judecatoresti impotriva debitorilor. Pe termen mediu genereaza obligatii sub forma de penalitati si situatii de insolventa. Pentru patronii de firme mici care au apelat la serviciile noastre in vederea recuperarii unei sume de bani, ori a doua sau trei creante, timpul este critic. Orice prelungire ii poate aduce in insolventa. Imposibilitatea valorificarii drepturilor pe care le au impotriva debitorilor, ori prelungirea acestui termen impinge oamenii la disperare.
Avem situatii in care micii patroni au garantat cu propriile locuinte credite bancare ori comerciale de la furnizori. Din cauza ca nu si-au recuperat creantele au apelat la serviciile noastre, urmand ca la incasarea sumelor de bani sa ramburseze imprumuturile. Din acest punct de vedere, exista o presiune uriasa in a recupera creantele mai inainte ca al nostru client sa fie executat silit cu bunuri personale sau de a intra in procedura insolventei.
Aspectul nu este de neglijat nici pentru firmele mari, deoarece in aceste cazuri insemnatatea sumelor determina clientii sa fie insistenti, cu toate ca nu depind de o singura incasare/ recuperare ca in cazul firmelor mici”.
Iar aceasta este doar o parte a aisbergului. In aceste conditii ramine cu totul de neinteles de ce a cedat Guvernul, de ce magistratii sint mai presus decit ceilalti bugetari, de ce nu sint ei pedepsiti pentru incalcarea legii si pentru consecintele care le-a prosus aceasta incalcare.
P.S. Consider ca un lucru util ar fi promulgarea legii privind raspunderea magistratilor. Poate ca atunci nu ar mai exista atat de multe hotariri divergente pe spete asemanatoare sau identice, nici atit de multe condamnari la CEDO, condamnari pentru care statul roman plateste despagubiri de milioane de euro. Din banii nostri, in timp ce magistratii isi vad bine-mersi de ale lor.