O parte dintre lucratorii acestui serviciu vor incerca sa uite macar pentru citeva ore ca au trecut zece ani de cind au renuntat la viata privata, la mici sau mari bucurii, la rezolvarea problemelor personale etc. Pe toate le-au inlocuit cu misiunile. Si cu antrenamentele draconice. Si cu strinsul din dinti atunci cind unii colegi au fost raniti, mutilati pe viata in timpul misiunilor sau chiar au pierit.
Si daca toate astea nu pareau de-ajuns, nu de putine ori, unii dintre colegii lor, ajunsi “in fruntea bucatelor”, au avut grija sa le faca viata si mai grea. Poate ca “motorul” acestei atitudini l-a constituit faptul ca SSPIR a ramas singurul segment din Politie fata de care romanul mai are respect si chiar o oarecare teama? Poate pentru ca mascatii sint singurii care au inteles sa aplice principul “unde-i lege, nu-i tocmeala”?