Conform Legii 53/2003 Codul Muncii, salariatele aflate într-una din situaţiile: este gravidă, în concediul de sarcină şi lăuzie, în concediu de creştere şi îngrijire copil până la vârsta de doi ani, nu pot fi concediate. Mai mult, acestea nu pot fi concediate nici in situaţia dizolvării angajatorului la care acestea sunt încadrate.
În situaţia în care angajatorul este dizolvat, atunci încetarea contractelor individuale de muncă ar putea fi posibilă în baza desfiinţării postului sau a concedierilor colective, după caz, conform articolului 65 aliniatul 1) din Legea 53/2003, actualizată – Codul Muncii .
Conform articolului 60 alineatul (1) litera c), d) şi e) din Legea 53/2003 actualizată – Codul Muncii, este reglementată interdicţia concedierii salariatei gravide, doar în situaţia în care angajatorul a luat la cunoştinţă acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru salariatele aflate în situaţia unui concediu de sarcină şi lăuzie, precum şi al salariatelor aflate în concediu de creştere a copilului până la vârsta de doi ani, respectiv până la vârsta de 3 ani în cazul copilului cu handicap, în baza aceleaşi legi.
Totuşi, în cadrul aceleaşi Legi 53/2003, la articolul 60 alineatul 2) se precizează că această interdicţie nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce ţin de reorganizarea judiciară sau falimentul angajatorului.
Mai mult de atât, în articolul 21 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.96/2003 este prevăzut faptul că este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, în cazul:
a) salariatei gravide care a născut recent, dar nu mai târziu de 6 luni, ori care alăptează, din motive care au legatură directa cu starea sa;
b) salariatei care se află în concediu de risc maternal;
c) salariatei care se află în concediu de maternitate (sarcină şi lăuzie);
d) salariatei care se află în concediul de creştere a copilului în vârstă de până la doi ani, iar în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 3 ani.
e) salariatei care se află în concediul de îngrijire a copilului bolnav până la vârsta de 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 18 ani.
Interdicţia referitoare la concediul de risc maternal se extinde o singură dată, cu până la 6 luni, după revenirea salariatei în unitate.
În baza Legii 25/2004 care a fost întocmită pentru a completa textul OUG 96/2003, legiuitorul a permis angajatorului să poată înceta activitatea cu persoanele aflate în situaţiile de mai sus, în cazul în care se află în stare de faliment sau dizolvare.
Pentru persoanele aflate în concediu de sarcină şi lăuzie, ori concediu de risc maternal, plata indemnizaţiilor de concediu medical va fi preluată de Casa de Asigurări de Sănătate, în caz de concediere pentru motive ce nu ţin de natura sau iniţiativa salariatului, apoi se va efectua concediul de crestere a copilului până la vârsta de doi ani.
În cazul salariatelor aflate în concediu de creştere a copilulului cu vârsta până la doi ani, indemnizaţia este achitată de către autorităţile locale, unde angajata îşi are domiciliul, atunci când angajatorul falimentează sau se dizolvă.
Trebuie ţinut cont că în situaţia unei concedieri în baza articolului 65 alineatul1) din Legea 53/2003, angajatorul este obligat să acorde un preaviz de 20 zile lucrătoare de la data înştiinţării angajatului până la data incetării contractului individual de muncă şi plata unui salariu compensator. Aceste drepturi pot fi plătite salariatelor chiar şi pe perioada suspendarii contractelor de muncă, sub forma altor drepturi decât cele salariale, aceste aspecte fiind reglementate de Contractul Colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007- 2010.
Nu uitaţi: Sentinţa reia consultaţiile avocăţeşti online! Specialiştii City Square Center vă stau mereu la dispoziţie cu răspunsuri complete şi competitive. Nu ezitaţi să prezentaţi problema dumneavoastră cît mai detaliat. Sentinţa respectă reglementările Legii 607/2001, privind protecţia datelor personale. Pentru consultanţă accesaţi secţiunea „Avocăţeşti”.