Așadar. Țurcana zice că și-a „delegat semnătura cu o zi mai înaintea”…

Mai înaintea a ce?! Că transferul de patrimoniu nu a fost semnat și avizat de către instituțiile superioare ale statului, așa cum spune la lege.

Deci, răspunderea cade în solidar cu madama aflată la șefia Mnisterului Culturii.

A! Nu era ea la cârmă, cu o zi înainte „delegase”! Se poate acredita ideea de apartenență la grupul criminal organizat și de premeditare a transferului ilegal de patrimoniu și implicit de favorizare – complicitate – a furtului de mai târziu. Trebuie probat, chiar dacă pare evident!

Cert este un lucru. Țurcana, chiar dacă are „școală veche” în ceea ce privește nenorocirile pe care le decide și le face, chiar dacă a fost învățată să-și delege competențele, tot nu scapă pentru că legea este clară:

Conform Codului Administrativ, articolul 438 ca parte integrantă a Ordonanței de urgență nr. 57/2019, sunt stabilite clar limitele delegării de competențe:

„(1) Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice vacante se dispune motivat prin act administrativ de către persoana care are competenţa de numire în funcţia publică, (…) în condiţiile prezentului cod.

(2) Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice ocupate al cărei titular se află în concediu în condiţiile legii sau este delegat în condiţiile art. 504 ori se află în deplasare în interesul serviciului se stabileşte prin fişa postului şi operează de drept, în condiţiile prezentului cod.

(3) Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice nu se poate face prin delegarea tuturor atribuţiilor corespunzătoare unei funcţii publice către acelaşi funcţionar public. Funcţionarul public care preia atribuţiile delegate exercită pe perioada delegării de atribuţii şi atribuţiile funcţiei publice pe care o deţine, precum şi atribuţiile parţial preluate, cu excepţia situaţiei în care atribuţiile delegate presupun exercitarea controlului ierarhic asupra funcţiei deţinute.

(4) În situaţia în care funcţia publică ale cărei atribuţii sunt delegate şi funcţia publică al cărei titular preia parţial atribuţiile delegate se află într-un raport ierarhic de subordonare, funcţionarul public care preia atribuţiile delegate semnează pentru funcţia publică ierarhic superioară”.

Iar la Articolul 444 care prevede „Limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri”, se spune clar, la alineatul 2, coroborat cu alineatul 1, că un funcționar nu poate concesiona sau închiria un bun aflat în proprietatea publică ori privată a statului, sau a unităţilor administrativ- teritoriale.

În cazul transferului tezaurului, sau așa cum a spus „oberul” ăla de a condus muzeul, a „împrumutului”, era necesară avizarea și semnarea de către toate instituțiile statului – șefimea lor – și comisiile aferente, care în prealabil ar fi trebuit să vizeze condițiile de înstrăinare și de relocare a patrimoniului… Și solicitarea de avizare trebuia făcută în ședință, iar apoi prin hotărâre de guvern! Legea-i clară!! Vă dați seama că „oberul” nu hotărâse el de capul lui să transfere tezaurul, și „de azi pe mâine”, iar Țurcana care știa de solicitare, delega pe „pila aia”, de mai zice și că-i juristă, să dea aprobare…

Așa însă, vorba unui amic cu care am vorbit aseară târziu, amic care lucrează „în slujba siguranței noastre și a statului”, să vedem dacă „ai noștri își iau mâna de pe ciripitoare și fac ceea ce trebuie să facă?! Se poate afla destul de repede ce și cum”!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.