Aşadar, premierul ori preşedintele? Care dintre ei este mai important pentru ţară?
Preşedintele doreşte o ţară pentru el; să o ia înapoi. Mai doreşte un guvern al său; şi un parlament propriu.
Ţara preşedintelui nu este şi a mea; nici guvernul personal al domnului preşedinte nu este şi al meu; nici parlamentul. Deci, ori el, ori eu.
Eu fac parte dintre cei 12 milioane de alegători care nu l-am votat. Şi nici nu-l vom vota vreodată. Motivul este unul simplu: domnia sa s-a purtat trufaş, i-a umilit public pe unii dintre cei 12 milioane de alegători care nu l-au votat şi chiar pe o parte dintre votanţii lui; iar în poporul român, din care eu fac parte, există o zicală care spune: „Dacă nu e şi fudul, prostul nu e prost destul”.
Domnul preşedinte este, în viziunea poporului din care fac parte, un om prost. Un om prost care, de când a fost aburcat, practic, cu anasâna, în scaunul de unde ar trebui să ne reprezinte pe toţi, doreşte câteva lucruri: să-şi publice cărţile inepte, să-şi trimită nevasta în Europa după designeri care să-i renoveze palatul de rege, să-şi schimbe limuzina cu una ultra scumpă, şi să se prezinte drept alesul providenţial împotriva corupţiei, el, fostul profesor de liceu cu şase case dobândite ca primar.
Deci, preşedintele unei ţări este creierul care conduce trupul, adică ţara. Ce-i rămâne trupului de făcut când are un cap ca Iohannis?
Voi reveni la întrebarea: cine este mai important pentru ţară: preşedintele ori premierul?
Pe curând! Mâine plec la mare; acum, câtă vreme Marea Neagră mai este şi marea mea nu doar a domnului Iohannis.