Iată, 80 la sută dintre copii nu mai vor să trăiscă în România. Practic, România mai există doar formal. Pe hartă. Şi-au trecut doar 20 de ani. Douăzeci de ani şi câteva luni de la noaptea în care el a murit şi noi, norodul, am înviat prin moartea lui. I se spunea „odiosul” şi era odios.
Cum e urmaşul său de azi dacă jumătate din neamul reînviat atunci, prin moartea lui, îl vrea înapoi pe odios?
Ce era atunci şi astăzi nu-i? Săraci lipţi, aveam identitate. Sufeream, deci existam. Eram un neam. Ni s-a luat suferinţa şi ni s-a dat în loc discordie, jaf, pizmă, frustrare.
A murit demn. Identitatea naţiei stă azi agăţată într-o jumătate de punct de sprijin: moartea lui bravă. Ar mai fi nevoie de încă una, la fel de bravă, cum ar fi demisia de la Cotroceni, pentru a dobândi şi jumătatea care-i lipseşte.
Nu uitaţi: în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii.Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.