Noapte de pace, prima din această vară. Ies în curte. Mesteacănul cu coajă albă. Gălbenelele din fundul curţii – galbenul veşniciei. Frunze încremenite pe fundalul întunericului… Şi mă-ntreb: ce mă nelinişteşte?
Afară – nimic. Înăutru… Vacarmul vieţii – cu nici pace, nici război. Boc, Ponta, Antonescu. Ceea ce reprezintă ei. Bieţi oameni încredinţaţi că sunt Mesia. Macină răul la moara binelui. La polul civil – Dinu Patriciu. Ceea ce reprezintă el. Un sultan încredinţat că pentru a-i fi lui bine, milioane trebuie s-o ducă rău. Şi trebuie să aleg. Şi nu sunt, nu pot fi al niciunui Mesia, nu sunt, nu pot fi al niciunui sultan.
Nu există pace, nu există război. Doar spectacol de sunet şi lumini. Căci noi, masa tăcută de 85 la sută, nu suntem parte. Daţi-ne o miză -cum ar fi direcţia în care să mergem- şi vom avea un război adevărat şi o pace consistentă.
Nu uitaţi: în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.
