Traian Băsescu a văzut că în lumea nouă, dacă găseşti titluri pentru prima pagină a ziarelor, vorba lui, te-ai scos.
Şi a vândut titluri cu un ochi la Vadim şi celălalt la OTV. Şi iată-l preşedinte, fără harul preşedinţilor.
Şi oteviştii, şi coafezele înlăcrimate de telenovele, şi fundamentaliştii naivi au strigat: Ecce homo!
Şi poate cel mai mare şarlatan, după oligofrenul Petrache Lupu de la Maglavit, merge înaintea patriarhului şi a regelui, urmat de puhoaie de primitivi.
Şi, deodată, adevărul: oameni sunteţi manipulaţi de un şarlatan! Şi acele barometrului social bat spre 0.
Învins, preşedintele dă din mâini şi din picioare să se reaşeze pe linia de plutire. Ce are la dispoziţie? Uneltele de pe vremea când şarlatania era la putere; sprijinul infantil al maselor prostite.
Şi laşitatea se conjugă cu disperarea. N-am nevoie de poliţie, zice preşedintele. Mint, să fiu crezut; manipulez, apăraţi-mă; înşel, vă voi răsplăti; am SPP-ul , sunt unic, pierd în sondaje şi câştig alegerile, sunt invincibil. Alo, armata, Oprea, ai auzit, reformăm statul, la arme!
După discursul ăsta, în România, democraţia nu mai este la palat, democraţia este în stradă.
Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, în jurul orei şapte, Sentinţa vă aşteaptă cu zece rînduri de Necredinciosu în Minicronica Nopţii. Tot aici puteţi să vă spuneţi şi voi părerea în legătură cu cele citite.